Dispecere taxi

January 27th, 2010

statie radioNu ştiu cum se face că în meseria asta sunt numai femei. Poate pentru că barbaţii sunt cumesecade şi nu pot să ţipe isteric cu aşa multă uşurinţă. Sunt nemulţumite, se simt nerespectate, ţipă, pun capăt colaborării cu taximetriştii care vorbesc încet în walkie talkie-ul lor sau îi ameninţă cumplit pe cei care se anunţă în acelaşi timp pentru o comandă. Sunt rele. Şi îmi strică buna dispoziţie cu ţipetele lor.

Poate asta face parte din fişa postului şi nu ştiu eu, poate învaţă de la cele care au mai mulţi ani în branşă.

Cât stres pe săracii taximetrişti să le audă toată ziua şi să depindă de toanele lor.

Merg des cu taxi, bat lejer 50 de drumuri într-o lună şi deja am început să ştiu ce firme să ocolesc.

Aşa mă bucur când vad că taximetristul are staţia dată încet, că îmi vine să îî las bacşis. Dar parcă degeaba e omul drăguţ şi politicos cu tine, când colega lui face spume în direct.

Despre creativitate vreau să vorbesc

January 4th, 2010

starile-euluiDupă Eric Berne există trei subdivizuni ale Eului:

  • Părinte (Normativ sau Binevoitor)
  • Adult
  • Copil (Liber sau Adaptat)

Îmi plac momentele în care chiar şi în glumă mi se spune “Fii creativă!”.
E cazul să ies din rolul de Adult şi să intru mândră în starea de Copil. Ştiu că ea e cea care îmi va aduce rezultate. Câte idei bune vin când gândeşti logic şi raţional? Mult mai puţine decât atunci când îţi permiţi să te porţi şi să gândeşti ca un copil. Şi ce dacă ai debitat o idee proastă? Ce?

Ne manifestăm prin starea de Copil Liber atunci când suntem spontani sau intuitivi. Orice om este creativ, însă unii pur şi simplu îşi suprimă această calitate. Nu spun cu cât mai multe cu atât mai bine, spun: cu cât mai libere cu atât mai bune. Despre idei vreau să vorbesc.
Păcat că nu toţi devenim creativi instantaneu. PAC! PAC! Un pahar de vin, te rog! :)

Saloane – bomboane de Crăciun

December 10th, 2009

christmas_joy_warms_the_heart_santa_claus_frosty_snowmanSărbătorile de iarnă îmi amintesc de copilărie. Evident, Crăciunul nu mai e cum era: avem mai puţină zăpadă, mai multe ornamente, mai puţine dulciuri făcute în casă, mai mulţi cozonaci cumpăraţi de la brutărie. Din ce în ce mai puţin colindători (îi înţeleg, la câte uşi le sunt închise în nas), din ce în ce mai multe beculeţe fără sens care împodobesc oraşele.

Felicitările au devenit din ce în ce mai pretenţioase, la fel şi Moş Crăciunii de ciocolată. Împodobim bradul în una, maxim două culori, ca să fie classy. Ornamentele sunt toate cumpărate, nu mai decupăm, lipim, colorăm ghirlandele.

Bomboanele de pom cu jeleu, cocos, nuci, zmeură, cacao,  învelite într-un strat plăpând de ciocolată au rămas aceleaşi. Ce-i drept, s-au schimbat obiceiurile şi cu ele: acum nu le mai agăţăm în brad pentru că e ţărănesc, ci le punem frumos în coşuleţe. Bine că gustul, mirosul şi ambalajul lor au rămas neschimbate. Alături de portocale, nuci şi mere au şi mai mult farmec.

O singură problemă am cu bomboanele de Crăciun: sunt multe şi colorate, le poţi cumpăra chiar şi la kilogram, aşa că îmi e greu să le ţin numărul :)

Cum facem să ningă iarna asta în Timişoara? La câte grade sunt afară, slabe şanse de bulgări.

Ciocolata Cipiripi

December 7th, 2009

ciocolata CipiripiReţeta-i simplă: un strat negru, unul alb şi iar unul negru. O primeam cu bucurie de fiecare dată când ai mei se întorceau de la sârbi. Ieri am fost în târgul din Severin şi am dat din nou peste ea. E la fel de bună cum îmi aminteam şi mă bucur că am găsit-o tocmai în ziua de Moş Nicolae pentru că a adăugat gust amintirilor mele.

Ciocolata Cipiripi se păstrează la temperatura camerei şi se mănâncă iarna. Are 90 de grame şi tare mult mi-ar plăcea să ştiu bobiţă de sârbă ca sa văd din ce e făcută. Sigur are alune şi cacao … dar restul?

Gata, am devenit fan şi oficial. Veveriţa e şi modernă, i-am găsit pagina pe Facebook, dar e un pic goluţă. Noroc cu Youtube :)

Ştie cineva despre ce vorbesc sau doar eu mâncam Cipiripi când eram mică?

PS: mai am o bucăţică!

inspira-ma.te-rog.eu

November 30th, 2009

alen todorovMi-a atras atenţia un link jucăuş găsit pe twitter ieri: inspira-ma.te-rog.eu. Azi am dat din nou peste el şi de data asta l-am şi apăsat.

Nu m-am distrat aşa bine nici pe Sloganizer.net.

E genul ăla de tulişoară care îţi răstălmăceşte cuvintele cum vrea, în nici un caz nu m-aş pune împotriva ei. Mai ştii ce vorbe ies după …

Mi se pare deştept să ai te-rog.eu şi chiar voi urmări să văd în ce direcţie se îndreaptă. Ce face? Clar: te inspiră!

Am sentimentul că Alen e băgat în asta …dar împreună cu cine?

Whoever you are: thumbs up :)

Vă doresc cel putin 6 cifre după #

Pieţele se schimbă mai repede decât strategia de marketing

November 23rd, 2009

planningDacă te mai gândeşti la teoria lui McCarthy, îţi dai seama uşor că “cei patru P” îşi fac cu greu loc în ziua de azi. De cele mai multe ori ai deja Produsul sau serviciul, cu tot cu Preţul stabilit şi tot ce îţi mai rămâne de făcut este să îl promovezi. Super. Până şi Plasamentul a ajuns să fie integrat în promovare (mai ales dacă iei cazul serviciilor). Asa că ce rămâne din marketing? Promovarea… şi spre promovare se îndreaptă eforturile departamentului de marketing. Rămâne să dezvolţi promovarea pe câte nivele eşti capabil şi ajungi să numeşti planul de promovare, plan de marketing.

E decembrie şi ar trebui ca planificările pentru anul următor să fie gata (asta dacă eşti te ţii de cărţile vechi, care până acum şi-au dovedit corectitudinea). Ce faci tu cu planul făcut în noiebrie la vară? Mari şanse să fie total depăşit. Cum să nu îl faci? Cum să îl faci bine dacă nu are constanţă? Ideile splendide au nevoie de timp să fie implementate. Cât să adaptezi pe parcurs şi cât poţi gândi în viitor? Când trăim în nişte pieţe hipercompetitive, mânuţele sus cine e pentru stabilirea planului de promovare, în funcţie de obiectivele SMART stabilite de companie.

Cum să dea rezultate promovarea când are ca unic obiectiv creşterea vânzărilor? Extinzi piaţa? Eşti eficient (lulz)? Ai viziune?

Întrebările nu sunt retorice, chiar nu le ştiu răspunsul. Chiar întreb: ce faci ca să te ţii de piată?

Milestone-urile ar trebui să aibă un rol mai important pentru că ce e valabil azi, riscă să nu mai fie valabil în seara asta.

Marketing-ul trebuie redefinit.

Twilight Saga: New Moon

November 22nd, 2009

twilight-saga-new-moonUai, câtă invidie! Durează 1 minut să se încarce, dar am văzut aici Twilight Saga: New Moon. La final? I so hate Bella. Romantismul e un pic mai ciudat la mine, dar să ştii că un vârcolac şi un vampir s-ar bate oricând până la moarte pentru iubirea ta…

Filmul ăsta e chiar bun dacă îl iei ca atare: e o lume de lupi şi de oameni care te seacă. Dacă te-ai distrat la Ice Age şi eşti fan Piraţii din Caraibe, atunci Twilight Saga: New Moon poate înlocui prăjitura de duminică.

Nu ştiu câţi băieţi rezistă la filmul ăsta, dar fetelor – cât curaj, câţi muşchi, câtă pasiune şi masculinitate. .. arr!

Digital. Online. Virtual

November 22nd, 2009

scaredCând mediul online = mediul virtual, când “virtual” e antonimul lui “real”, atunci şi economia virtuală = economia ireală?

Mulţumesc Dex :)

virtual = care există numai ca posibilitate, fără a se produce (încă) în fapt; al cărui efect este potențial, și nu actual.

real = care are o existență obiectivă, independentă de conștiință sau de voință, care există în realitate; obiectiv, adevărat.

Uneori exagerez. Dar astăzi parcă lucrurile nu sunt clare.

Măgura, prăjiturica prăjiturelelor

November 19th, 2009

prajiturica maguraÎmi lasă gura apă când o văd. E o nebunie, ştiu! Un desert pufos pe care ţi-l poţi permite şi cu 1 leu în buzunar. Aş da oricând mult mai mult pe ea şi pe ambalajul ei ieftin. Dacă aş putea să îmi fac abonament, aş fi mega fericită. Măgura este despre senzaţiile pe care ţi le provoacă gustul.

Îmi aduce multă agitaţie şi mult entuziasm, e bună seara, ziua, dimineaţa. E bună noaptea … E un entuziasm pe care încă nu îl pot exprima în cuvintele potrivite, îmi trece prin tot corpul şi mi se opreşte în minte, mă deconcentrează şi mă face să iubesc tot.

Şi nu o împart cu nimeni pentru nimic în lume :)

Marketing School 2008

November 16th, 2009

AIESEC TimisoaraCum aşa? Au scris alţii despre proiectul ăsta şi nu scriu eu? Marketing School 2008 a schimbat traseul carierei mele. Nici nu pot să cred acum că vroiam să fiu funcţionar public, mă săturasem de cochetat cu jurnalismul şi mă hotărâsem să fiu tanti de la ghişeu (o tanti care se poartă frumos cu lumea).

Dar în primul an de facultate am intrat în AIESEC şi norocul meu a fost că am simţit că nu aparţin vreunui proiect început deja de membrii organizaţiei. Aşa că l-am visat pe al meu. L-am visat în inimă de munte şi l-am botezat în apă curată de izvor. Era în vremea în care ştiam ce e ăla research decât la nivel teoretic şi îmi era mult prea lene să îl fac pe bune. Ştiam ce e ăla feedback şi încercam să îl colectez de la toţi oamenii din jurul meu (poţi să îţi dai seama cât de relevant era eşantionul). Dar mai ştiam ceva: avantajul curajului de a aborda persoane cheie atunci când vrei să verifici ceva.

Am fost voluntar în AIESEC Timişoara timp de doi ani şi am ajuns la concluzia că din voluntariat primeşti cel puţin atât cât dai. E cel mai plăcut mod de a investi activ în dezvoltarea ta personală şi profesională.
Timp de un opt luni am coordonat echipa care a organizat proiectul Marketing School 2008. Am fost implicată pe tot parcursul: de la clipa în care a fost stabilit conceptul şi dezvoltată ideea de proiect, până când au trebuit pregătite dosarele de evaluare. În doar câteva luni am învăţat noţiuni de bază legate de crearea unei campanii de promovare, ce înseamnă să primeşti finanţări, am avut experienţa lucrului în echipă, mi-am îmbunătăţit abilităţile de a vorbi în public şi cel mai important e că am înţeles ce responsabilitate aveam ca şi coordonator de proiect.

Habar nu aveam cât de mult seamănă cu proiectul Olimpiadele Comunicării care se făcea în Bucureşti de 8 ani şi am fost un pic dezamăgită să văd că mai e un alt proiect în Bucureşti care exact acelaşi nume. Parcă toată lumea avusese idee asta pe vremea în care eu nu intrasem încă la liceu. Am fost mai mult decât uimită să văd cât de mult seamănă între ele cele trei proiecte şi am ascuns dezamăgirea în faţa echipei mele. Of course, Marketing School din Timişoara avea elemente care îl făceau unic, dar dacă aş fi ştiut de la început cât de mult seamnă cu celălate două proiecte, poate nu aş fi pus aceiaşi pasiune.

Proiectul şi-a atins toate obiectivele: număr de aplicanţi, firme partenere, echipă organizatoare implicată şi fericită, iar mie mi-a schimbat total direcţia profesională. Vezi tu, chiar dacă eram coordonator şi trebuia să fac project management, trebuia să învăţ măcar elemente de bază din marketing, trebuia să înţeleg de ce e nevoie de un PR şi de un copywriter în aceiaşi echipă.

Draga de mine, nu ştiam care sunt aşteptările unei companii şi nici ce e ăla account management (ups Ştefan, am greşit un pic acolo), nu ştiam că participanţii aşteaptă premii şi nici cum se decontează finanţările. Am cunoscut oameni minunaţi printre participanţi şi printre persoanele care reprezentau companiile implicate în proiect. Dar cel mai cry-baby sunt când îmi amintesc de echipa împreună cu care am organizat proiectul ăsta. Au fost multe probleme, dar şi mai multe provocări, am greşit cu multe lucruri, dar culmea e că mi-au rămas doar amintirile frumoase. Am muncit mult, dar am învăţat în opt luni de Marketing School 2008 mai mult decât în toată facultatea. Read the rest of this entry »