Arhiva pentru July, 2009

Cum să dau feedback?

Thursday, July 30th, 2009

Ah! E o chestie care mă frământă de vreo câţiva ani (de când m-am mutat în Timişoara). Prin liceu, dacă erai criticat, se mai ascundeau răutăcioşii în spatele “criticii constructive” (de unde ştiu? Eram răutăcioasă :) ); am ajuns să îmi schimb cercul de oameni care mă înconjoară şi am dat peste Feedback. Unii oameni ştiu cum să îl dea, alţii îl confundă rău de tot cu critica.

Care este rolul feedback-ului? Să îl ajute pe cel care îl primeşte! De aici trebuie să se plece. Cum să zic şi mai ales ce să zic pentru a ajuta pe cineva să devină mai bun în/la ceva. Atât de simplu poate fi rezumat concepul de feedback în mintea mea.

Mi-a cerut feedback sau doar mă bag în seamă? Faptul că îţi spui părerea despre o chestie, nu înseamnă că ai dat feedback, nup…ţi-ai spus părerea şi te-ai băgat în seamă poate aiurea (mai ales dacă nimeni nu ţi-a cerut-o). Feedback-ul nu este un sfat.

positive feedback

Feedback-ul se dă luând în seamă comportamentul unei persoane, nu persoană în sine, deci: Eşti urât, naşpa şi prost! Nu e feedback (ştiu că exagerez un pic), dar e€“ buba, e incompetenţa de a da feedback.
Tot timpul se dă pe orizontală. Sună funny, dar atunci când dai sau primeşti feedback, trebuie să uiţi că omul respectiv îţi e şef, coleg, subaltern sau un om pe care abia l-ai întâlnit. Asta pentru că în orice situaţie feedback-ul trebuie să fie: constructiv, clar, descriptiv, concret, prietenos.

Feedback-ul poate crea o stare de bine şi poate schimba în bine un comportament. Feedback-ul este mereu constructiv. Dacă emoţional, nu poţi să spui ceva constructiv, când ţi se cere feedback, poţi avea curajul să mai aştepţi până eşti pregătit.

Dar mai ales: feedback-ul primit nu trebuie contrazis. Cineva, mi-a zis simplu: Acesta este feedbackul meu, tu îl iei sau nu! :) Aşa că la feedback se răspunde cu Mulţumesc, dar mai ales cu câteva minute pe care să ţi le iei pentru a refelecta la ceea ce ţi s-a transmis.

Sunt mai multe modalităţi în care se poate da feedback, eu le prezint pe cele care mi-au funcţionat:
Feedback-ul sandwich (deşi unii zic că e învechit). Zici una de bine, zici buba şi închei cu ceva drăguţ despre comportament.
Feedback pozitiv (frate rău cu feedback-ul negativ). Aici lucrurile sunt destul de simple. Lucrurile pozitive pe care i le spui trebuie să fie mai puternice şi mai numeroase decât cele negative. Pe fratele cel rău nu îl mai explic pentru că aş vrea să îl ţin cât mai departe. Minunat a scris aici despre feedback, Andy Szekely.

BetaBetaBeta

Tuesday, July 28th, 2009

google-beta

Site-urile sunt lansate în Beta din mai multe motive: poate nu-s gata încă sau poate se doreşte construirea unei comunităţi, poate prezintă o variantă mai safe şi simpatică sau deja e considerată o etapă normală din viaţa unui website.
Cel mai des însă, când un website este lasat, e recomandat să fie păstrat în Beta măcar câteva luni pentru a putea fi rezolvate toate buggurile răsărite de pe te miri unde (sau nu chiar :) ).

Versiune Beta a unui site poate fi considerată un preview pentru că majoritatea facilităţilor pe care le oferă acel site sunt deja funcţionale.
În perioada de Beta se colectează feedback, se îmbunătăţeşte mereu usability-ul şi se bibiblesc anumite features.
Versiunea Beta poate să fie dată la testat unui grup restrâns de persoane sau poate să fie disponibilă pentru toţi utilizatorii (depinde de obiective). Poţi să le faci şi pe amândouă dacă ai un calendar şi ceva abilităţi de planificare. Ghici ciupercă ce aduce fiecare?
Gmail a stat în Beta mai mult de 5 ani şi asta a adus parcă mai mult love pentru Google.

Absolvent Comunicare şi Relaţii Publice

Monday, July 20th, 2009

UVT

La secţia de Relaţii Publice de la Universitatea de Vest din Timişoara au intrat acum trei ani, 240 de studenţi. Universitatea Politehnica oferea alte 65 de locuri. În primul an de studiu, cei de la Jurnalism au avut aceleaşi materii ca noi (sau invers). Probabil aşa, li s-a năzărit câtorva ideea că ei vor să fie relationişti. Nu ar trebui să fie bai.

De câteva săptămâni am terminat facultatea, eu şi încă 200 de tineri “wanna be” profesionişti. Anul trecut numărul de absolvenţi a fost dublu pentru că au teminat şi cei care au mers la facultatea asta patru ani şi cei care au intrat în Bologna. Nu vreau să ghicesc câţi au un job în domeniu. Deci am putea să ne considerăm norocoşi, anul acest competiţia trebuie să fie mai mică. :)

Ce facem acum?

1. Ne înscriem la master - variantele nu sunt prea multe, deci e mai uşor să decidem. Sad face.

2. Ne angajăm. Nu aş fi aşa optimistă. Bestjobs propune aici locuri de muncă în relaţii publice,  ejobs aici, iar hipo îţi rupe inimă cu totul.

3. Plecăm din Timişoara. Şi aici variantele sunt mai multe, fie ne întoarcem acasă (pentru cei care au adevărată casă într-un alt oraş decât ăsta), fie urmăm un master în străinatate, fie ne mutăm cu soacra (sad face again).

Mi-a scăpat ceva? Sper … altfel viitorul pare trist. Ăsta e unul dintre lucrurile ălea pe care toţi şe stim, dar nu le credem.

Lucrarea de licenţă

Tuesday, July 7th, 2009

Când am alcătuit-o, mi-am zis că nu contează prea mult. Azi o susţin şi parcă aş fi vrut să lucrez mai mult la ea. Aşa tipic. Uneori exagerez. Când vine vorba de prezentări, timiditatea nu e punctul meu forte :) .
Comunicarea Interactiva Cu Publicurile Organizatiei

Later update:
I was right: m-a ajutat mult susţinerea ei. Love 2 AIESEC pentru toate repetiţiile pe care le-am făcut de-a lungul celor doi ani în care am fost în organizaţie şi a tot trebuit să … buhuhuu…vorbesc. Am luat 10. Carisma asta. Azi văd că exagerez mai mult decât de obicei.

Mulţumesc profesorului meu coordonator. A avut un stil extraodinar de a da feedback, mi-a răspuns mereu la întrebări, m-a făcut să cred că merită efortul şi mi-a sugerat cum să o bibilesc.  După trei ani de facultate, Claudiu Mesaroş rămâne profesorul meu preferat.

3 minutes of my Sunday

Monday, July 6th, 2009

- Succes is a continuous journey -

De ce nu îţi deschid newsletterul?

Wednesday, July 1st, 2009

Mă abonez uşor la un newsletter, în principiu de fiecare când găsesc ceva din care cred îmi voi lua informaţii. Până la urmă, toate ajung în foldere speciale şi rămân necitite. Un “mark all read” mă scapă apoi de orice remuşcare.

De ce nu le citesc?

-  majoritatea sunt făcute pentru a informa, nu pentru a comunica
-  unele sunt zilnice – de aia am reader
-  au titluri îngrozitoare de cancan
-  au greşeli de tehnoredactare
-  sunt scrise de oamenii care habar nu au ce explică
-  arată ca pana dacă nu le dai şi “load images”

don't be sad

Dar parcă nimic nu ma enervează mai mult decât un newsletter de la care încerc să mă dezabonez. Şi încerc … şi el tot vine în inboxul care e jumătate rebel, jumătate ordonat.

Caut să ştiu toate răspunsurile pentru nu vreau ca newsletterele pe care le trimit eu să aibă aceiaşi nefericită soartă.

Uneori exagerez.