Ritualuri

Wasting-Time-737510

Se schimbă cu timpul şi cu lumea. Dacă până acum un an, primul lucru pe care îl făceam atunci când îmi porneam calculatorul, era să îmi verific mailul, în timp ce messenger-ul, msn-ul, gtalk-ulşi skype-ul porneau automat, acum toate astea au trecut pe locurile 3, 4.

Verific întâi de toate calendarul şi agenda, apoi reţelele sociale (doar twitter şi facebook) ca să îmi încep ziua bine. Urmează blogurile ale cărui admin sunt. Şi apoi: revista presei pentru că putenic este cel informat. Apoi trec la locurile 3, 4: delete, delete, delete, spam, spam, x wants to be your friend, spam din nou samd. Cel mai la îndemână mod de a pierde timpul, crezând că îţi ia puţin. Mi-e şi frică să calculez cât timp pierd verificând mailul toată ziua, citind twitt-uri, facebook updates, urmărind statusuri…

Cu alte cuvinte, aproape că am programat să nu folosesc timpul în cel mai bun mod aproape în fiecare zi. Orice învăţ trebuie să aibă şi dezvăţ, dar parcă ăsta prea se împământeneşte.

Later update:
Radu Palamariu mi-a recomandat cartea The four hours work week. Pagina de about e mai mult decât convingătoare.

“Tim has packed more lives into his 29 years than Steve Jobs has in his 51.” zice Tom Foremski, Journalist şi Publisher la SiliconValleyWatcher.com

Cod de comunicare

cod in comunicare

Un pic de ordine. Uite cum stă treaba: îţi scriu mail de pe gmail, te rog nu îmi răspunde pe mailul meu de yahoo. Nu mai îl verific de mult. Ah, şi dacă mailul tău tot vine ca răspuns la întrebarea mea: de ce nu îmi dai reply? Aşa ştiu şi eu cum îl caut.

Îţi dau mesaj, te rog nu mă suna înapoi, poate sunt ocupată, de aia nu sun. Recunosc am trimis acelaşi mesaj către trei persoane diferite ca să primesc un răspuns. Vroiam să aflu un simplu număr de telefon. Rezultatul: două persoane mă sună să mi-l dicteze şi una să îmi spună că îl pot găsi pe internet. Damn.

Ah, şi ca să fie totul şi mai complicat: twitter-ul cu twitter-ul şi facebook-ul cu facebook-ul. Se aplică în cazul tuturor instrumentelor de comunicare. Hai să le lăsăm aşa.

Uneori exagerez :)

Final de Plai

Workshop-urile au fost mult mai bogate, artiştii de pe scena principală mai puţin cunoscuţi, mult mai mulţi participanţi decât în ploiosul an trecut şi mai multe blitzuri. Pe Facebook, Plai are peste 1300 de fani şi o pagină bine updată.

Mă bucur că am rămas cu sentimentul că vreau să mă întorc.  Nu pot să cred că am mâncat untură pe pâine … mai exact vreo 3 porţii. Bunică-mea ar fi mândră de mine.

Poate ar fi bine ca anul următor să aibă o agendă mai bogată şi pentru ziua de duminică. Timişoara are nevoie de Plai.

Esma Redzepova

Aşa impact a avut energia pe care mi-a transmis-o Esma Redzepova că am visat-o toată noaptea.

Christoph Pepe Auer Quartet

Christoph Pepe Auer Quartet

Dobet Gnahore

Dobet Gnahore cred că apare în cele mai multe poze făcute la Plai

Sainkho Namtchylak

Doamna din imagine poate să imite cântecul păsărilor. Impresionează uşor copiii şi adulţii. O cheamă Saiankho Namtchylak şi are 52 de ani. Nu s-a mişcat prea tare pe scenă, însă a dansat apoi pe muzica Reginei Cântecelor Romani – Esma Redzepova.

Eu si Dani

energie Plai

atelier masti

Alb si Negru Plai

Articolul ăsta are dublu rol: cel evident şi mă ajută să îmi dau seama cum celălalt articol pe care l-am scris despre Plai are PostRank-ul de 8.7. 9.7.

Tomata a vorbit mai mult despre Plai şi are imagini profi.

Festivalul Plai

Plai

Primul meu Plai a fost cel din 2008. Au fost cele mai frumoase zile consecutive din an. Weekendul ăsta merg iar la Plai. Abia aştept să plătesc biletul.

Bucată din jurnalul public pe care îl ţineam anul trecut:

Sambata – sentimetul de implinire si special. La Plai i-am gasit pe PLM si pe Iulia care trageau de corturi, indreptau blani, reparau prize, erau voiosi, plini rasete si joaca.  A fost o zi geniala, parca rupta dintr-o alta lume. Locul arata minunat, iar oamenii iti creau o stare de confort, de siguranta, de bine. Impreuna cu Ira, Nico si Liviu ne-am luptat cu vantul si frigul si am decorat dupa gust si inaltime spatiul AIESEC. Am dansat cu reprezentanti ai penitenciarului din Timisoara, am facut yoga, am ascultat muzica, am mancat gulas, ne-am incalzit prin metode clasice… dap am baut ceva tarie. Am zis că am învăţat să fac jonglerii, am realizat cât de importantă e o simplă pungă din pânză sau că am primit o floare pe care am plantat-o? Dar că am câştigat concursul de turtit pet-uri?

Duminica - alumni AIESEC peste tot, in workshopuri, la multe alte standuri, in organizare, in vizita, nostalgici, evaluatori, multi …minunat de multi. Victor si Kreatza au stat mult cu noi, standul si activitatile s-au divesificat. M-am bucurat de film, de muzica extraordinara, de teatru (ce piesa! am stat in ploaie sa o vad), de liniste si relaxare. Am suferit de frig, dar aşa vreau să vină iar Plai-ul.

Anul ăsta vreau să încerc să joc întro piesă de teatru. Ştiti pe cineva care te învaţă să faci asta în cele trei zile de festival? :)