Arhiva pentru categoria ‘relaţii publice’

inspira-ma.te-rog.eu

Monday, November 30th, 2009

alen todorovMi-a atras atenţia un link jucăuş găsit pe twitter ieri: inspira-ma.te-rog.eu. Azi am dat din nou peste el şi de data asta l-am şi apăsat.

Nu m-am distrat aşa bine nici pe Sloganizer.net.

E genul ăla de tulişoară care îţi răstălmăceşte cuvintele cum vrea, în nici un caz nu m-aş pune împotriva ei. Mai ştii ce vorbe ies după …

Mi se pare deştept să ai te-rog.eu şi chiar voi urmări să văd în ce direcţie se îndreaptă. Ce face? Clar: te inspiră!

Am sentimentul că Alen e băgat în asta …dar împreună cu cine?

Whoever you are: thumbs up :)

Vă doresc cel putin 6 cifre după #

Pieţele se schimbă mai repede decât strategia de marketing

Monday, November 23rd, 2009

planningDacă te mai gândeşti la teoria lui McCarthy, îţi dai seama uşor că “cei patru P” îşi fac cu greu loc în ziua de azi. De cele mai multe ori ai deja Produsul sau serviciul, cu tot cu Preţul stabilit şi tot ce îţi mai rămâne de făcut este să îl promovezi. Super. Până şi Plasamentul a ajuns să fie integrat în promovare (mai ales dacă iei cazul serviciilor). Asa că ce rămâne din marketing? Promovarea… şi spre promovare se îndreaptă eforturile departamentului de marketing. Rămâne să dezvolţi promovarea pe câte nivele eşti capabil şi ajungi să numeşti planul de promovare, plan de marketing.

E decembrie şi ar trebui ca planificările pentru anul următor să fie gata (asta dacă eşti te ţii de cărţile vechi, care până acum şi-au dovedit corectitudinea). Ce faci tu cu planul făcut în noiebrie la vară? Mari şanse să fie total depăşit. Cum să nu îl faci? Cum să îl faci bine dacă nu are constanţă? Ideile splendide au nevoie de timp să fie implementate. Cât să adaptezi pe parcurs şi cât poţi gândi în viitor? Când trăim în nişte pieţe hipercompetitive, mânuţele sus cine e pentru stabilirea planului de promovare, în funcţie de obiectivele SMART stabilite de companie.

Cum să dea rezultate promovarea când are ca unic obiectiv creşterea vânzărilor? Extinzi piaţa? Eşti eficient (lulz)? Ai viziune?

Întrebările nu sunt retorice, chiar nu le ştiu răspunsul. Chiar întreb: ce faci ca să te ţii de piată?

Milestone-urile ar trebui să aibă un rol mai important pentru că ce e valabil azi, riscă să nu mai fie valabil în seara asta.

Marketing-ul trebuie redefinit.

Digital. Online. Virtual

Sunday, November 22nd, 2009

scaredCând mediul online = mediul virtual, când “virtual” e antonimul lui “real”, atunci şi economia virtuală = economia ireală?

Mulţumesc Dex :)

virtual = care există numai ca posibilitate, fără a se produce (încă) în fapt; al cărui efect este potențial, și nu actual.

real = care are o existență obiectivă, independentă de conștiință sau de voință, care există în realitate; obiectiv, adevărat.

Uneori exagerez. Dar astăzi parcă lucrurile nu sunt clare.

Marketing School 2008

Monday, November 16th, 2009

AIESEC TimisoaraCum aşa? Au scris alţii despre proiectul ăsta şi nu scriu eu? Marketing School 2008 a schimbat traseul carierei mele. Nici nu pot să cred acum că vroiam să fiu funcţionar public, mă săturasem de cochetat cu jurnalismul şi mă hotărâsem să fiu tanti de la ghişeu (o tanti care se poartă frumos cu lumea).

Dar în primul an de facultate am intrat în AIESEC şi norocul meu a fost că am simţit că nu aparţin vreunui proiect început deja de membrii organizaţiei. Aşa că l-am visat pe al meu. L-am visat în inimă de munte şi l-am botezat în apă curată de izvor. Era în vremea în care ştiam ce e ăla research decât la nivel teoretic şi îmi era mult prea lene să îl fac pe bune. Ştiam ce e ăla feedback şi încercam să îl colectez de la toţi oamenii din jurul meu (poţi să îţi dai seama cât de relevant era eşantionul). Dar mai ştiam ceva: avantajul curajului de a aborda persoane cheie atunci când vrei să verifici ceva.

Am fost voluntar în AIESEC Timişoara timp de doi ani şi am ajuns la concluzia că din voluntariat primeşti cel puţin atât cât dai. E cel mai plăcut mod de a investi activ în dezvoltarea ta personală şi profesională.
Timp de un opt luni am coordonat echipa care a organizat proiectul Marketing School 2008. Am fost implicată pe tot parcursul: de la clipa în care a fost stabilit conceptul şi dezvoltată ideea de proiect, până când au trebuit pregătite dosarele de evaluare. În doar câteva luni am învăţat noţiuni de bază legate de crearea unei campanii de promovare, ce înseamnă să primeşti finanţări, am avut experienţa lucrului în echipă, mi-am îmbunătăţit abilităţile de a vorbi în public şi cel mai important e că am înţeles ce responsabilitate aveam ca şi coordonator de proiect.

Habar nu aveam cât de mult seamănă cu proiectul Olimpiadele Comunicării care se făcea în Bucureşti de 8 ani şi am fost un pic dezamăgită să văd că mai e un alt proiect în Bucureşti care exact acelaşi nume. Parcă toată lumea avusese idee asta pe vremea în care eu nu intrasem încă la liceu. Am fost mai mult decât uimită să văd cât de mult seamănă între ele cele trei proiecte şi am ascuns dezamăgirea în faţa echipei mele. Of course, Marketing School din Timişoara avea elemente care îl făceau unic, dar dacă aş fi ştiut de la început cât de mult seamnă cu celălate două proiecte, poate nu aş fi pus aceiaşi pasiune.

Proiectul şi-a atins toate obiectivele: număr de aplicanţi, firme partenere, echipă organizatoare implicată şi fericită, iar mie mi-a schimbat total direcţia profesională. Vezi tu, chiar dacă eram coordonator şi trebuia să fac project management, trebuia să învăţ măcar elemente de bază din marketing, trebuia să înţeleg de ce e nevoie de un PR şi de un copywriter în aceiaşi echipă.

Draga de mine, nu ştiam care sunt aşteptările unei companii şi nici ce e ăla account management (ups Ştefan, am greşit un pic acolo), nu ştiam că participanţii aşteaptă premii şi nici cum se decontează finanţările. Am cunoscut oameni minunaţi printre participanţi şi printre persoanele care reprezentau companiile implicate în proiect. Dar cel mai cry-baby sunt când îmi amintesc de echipa împreună cu care am organizat proiectul ăsta. Au fost multe probleme, dar şi mai multe provocări, am greşit cu multe lucruri, dar culmea e că mi-au rămas doar amintirile frumoase. Am muncit mult, dar am învăţat în opt luni de Marketing School 2008 mai mult decât în toată facultatea. (more…)

Relaţiile publice sunt şi relaţii cu publicul

Monday, November 9th, 2009

customer-careAşa se insistă la facultate pe care e diferenţa dintre relaţii publice şi relaţii cu publicul, că parcă uităm că şi relaţiile cu publicul ţin tot de comunicare. Cei din departamenul de Relaţii cu publicul sunt primii buni promoteri ai unei firme prin modul în care tratează problemele celor care apelează la ei. Eu recomand oamenii mişto şi ca mine sunt mulţi. E drept: cumpărăm de la vânzătorul cel mai atent, reactiv şi prietenos. Şi tot pe el îl recomandăm prietenilor. Tocmai pentru că cei din departamentul de Relaţii cu publicul, Relaţii clienţi, Servicii cu publicul sau orice altă denumire sub care îi găsim, nu vor să îţi vândă ceva, ci sunt acolo să te ajute să găseşti o soluţie la nemulţumirea/nelămurirea ta, poate ajuta la construirea unei imagini mult mai bune a companiei.

Poţi să îţi pregăteşti tu mega campania de marketing, cu oferte de nerefuzat, poţi să ai vânzători buni şi manageri carismatici, dacă eşti înjurat pe toate blogurile, pe toate forumurile, dacă la petreceri se vorbeşte de cât de naşpa vorbeşte omul tău, nu îţi devin client, mă afiliez pur şi simplu grupului care e nemulţumit de tine. Şi mă voi strâmba când îţi văd panourile publicitare pe stradă, şi voi schimba canalul dacă îţi permiţi reclamă la TV, dar nu nişte traininguri pentru angajaţii tăi. Eu nici nu îi învinuiesc pe ei, învinuiesc compania. Angajaţii pur şi simplu au îmbrăţişat cultura organizaţională şi au făcut ce vedeau că fac angajaţii mai vechi.

Cât e de important să ţi se răspundă la telefon? Să vrei să vorbeşti cu oamenii ăia fără să îţi pregăteşti tot felul de scenarii în cap: pentru cazul în care te sictireşte, pentru cazul în care e ok, pentru cazul în care nu are de gând să îşi rezolve problema prea curând.

Cine n-are departament de comunicare, să-şi facă pentru că nu are rost să cumperi advertoriale, când echipa ta de relaţii cu publicul răspunde în doi peri sau nu răspunde deloc.

ADvertising şi PR/ Cu şi fără sutien

Thursday, November 5th, 2009

Take off you bra E o comparaţie care îmi tot vine în minte: ADvertising-ul şi PR-ul sunt ca sânii cu şi fără sutien. Desigur că e plăcut să îi vezi în sutien, şi cu cât mai multe sutiene cu atât mai bine, şi cu cât sunt mai drăguţe, mai colorate, cu atât mai multă dorinţă.

E frumos să îi priveşti, arată ca un cadou, frumos împachetat, gata să fie dăruit. Te fac curios, vrei să vezi ce e acolo, ce gust au, eventual să fii primul din grupul tău de prieteni care încearcă, recomandă.

Uneori exagerez.

Long live PR şi free Boobs.

Dar daca vrei sa îi păstrezi pentru mai mult timp? Dacă urmăreşti o relaţie pe termen lung cu tipa (să o numim “compania”), nu ai vrea să îi vezi mai întâi fără fundiţe, fără elastice care să îi ţină drepţi, atrăgători?

Parcă ai vrea să vezi exact cum sunt, să înţelegi cum au ajuns la forma aia, să vezi dacă ţi se potrivesc pentru viitor. Dacă i-ai vedea şi fără sutien, parcă ai avea mai multă încredere să o abordezi. Sunt mai puţine şanse să găseşti şosete în sutienul ei. De aia în PR, vorbim de încredere, de transparenţă. Sigur că există riscul unor surprize, dar şansele sunt de partea ta. Aşadar, jos sutienele şi scoateţi PR-ul în faţă.

Don’t get me wrong: I also like boobs in bras, dar doar aşa … pentru o aventură ;)

Groundswell

Tuesday, October 27th, 2009

groundswellCărţile despre reţele sociale mă sperie un pic: în sensul că îmi dau seama că folosirea reţelelor sociale nu e atât de putenică cum ai crede dacă ţi-ai petrece o mare parte din timp pe bloguri care numai despre asta vorbesc.

Cu cât citesc mai multe cărţi, cu atât îmi dau seama că aflu prea puţine lucruri noi. Cărţi cu care mi-am cam pierdut timpul: The New Rules of Marketing&PR şi PR 2.0 New Media, New Tools, New Advices. Problema lor e că spun chestii foarte basic, lucruri pe care mulţi le întelegem din mers. Să urmăresc bloguri bune sau să folosesc tot ce înseamnă “social” în online, m-a ajutat mai mult decât să citesc cărţi din astea. Don’t get me wrong, I like books. Poate că nu le-am găsit eu pe alea bune.

M-a ajutat totuşi o carte pe care am citit-o de curând: Groundswell, winning in a world transformed by social technologies. E scrisă cu mult bun simţ şi m-a determinat să privesc un pic mai de sus (obiectiv) tot fenomenul. În afară de studiile de caz pe care le prezintă, cartea asta mi-a fost folositoare pentru concreteţea cu care sunt explicate “mişcările din ultimii ani”. Digg, Youtube, Amazon, Google, Yahoo!, Dell, Facebook şi multe alte nume mari de care auzim toată ziua dacă avem conexiune la internet sunt puse pe tavă. Plus că îmi place stilul în care e scrisă. :)

Blog aici.

Absolvent Comunicare şi Relaţii Publice

Monday, July 20th, 2009

UVT

La secţia de Relaţii Publice de la Universitatea de Vest din Timişoara au intrat acum trei ani, 240 de studenţi. Universitatea Politehnica oferea alte 65 de locuri. În primul an de studiu, cei de la Jurnalism au avut aceleaşi materii ca noi (sau invers). Probabil aşa, li s-a năzărit câtorva ideea că ei vor să fie relationişti. Nu ar trebui să fie bai.

De câteva săptămâni am terminat facultatea, eu şi încă 200 de tineri “wanna be” profesionişti. Anul trecut numărul de absolvenţi a fost dublu pentru că au teminat şi cei care au mers la facultatea asta patru ani şi cei care au intrat în Bologna. Nu vreau să ghicesc câţi au un job în domeniu. Deci am putea să ne considerăm norocoşi, anul acest competiţia trebuie să fie mai mică. :)

Ce facem acum?

1. Ne înscriem la master - variantele nu sunt prea multe, deci e mai uşor să decidem. Sad face.

2. Ne angajăm. Nu aş fi aşa optimistă. Bestjobs propune aici locuri de muncă în relaţii publice,  ejobs aici, iar hipo îţi rupe inimă cu totul.

3. Plecăm din Timişoara. Şi aici variantele sunt mai multe, fie ne întoarcem acasă (pentru cei care au adevărată casă într-un alt oraş decât ăsta), fie urmăm un master în străinatate, fie ne mutăm cu soacra (sad face again).

Mi-a scăpat ceva? Sper … altfel viitorul pare trist. Ăsta e unul dintre lucrurile ălea pe care toţi şe stim, dar nu le credem.

Lucrarea de licenţă

Tuesday, July 7th, 2009

Când am alcătuit-o, mi-am zis că nu contează prea mult. Azi o susţin şi parcă aş fi vrut să lucrez mai mult la ea. Aşa tipic. Uneori exagerez. Când vine vorba de prezentări, timiditatea nu e punctul meu forte :) .
Comunicarea Interactiva Cu Publicurile Organizatiei

Later update:
I was right: m-a ajutat mult susţinerea ei. Love 2 AIESEC pentru toate repetiţiile pe care le-am făcut de-a lungul celor doi ani în care am fost în organizaţie şi a tot trebuit să … buhuhuu…vorbesc. Am luat 10. Carisma asta. Azi văd că exagerez mai mult decât de obicei.

Mulţumesc profesorului meu coordonator. A avut un stil extraodinar de a da feedback, mi-a răspuns mereu la întrebări, m-a făcut să cred că merită efortul şi mi-a sugerat cum să o bibilesc.  După trei ani de facultate, Claudiu Mesaroş rămâne profesorul meu preferat.

De ce nu îţi deschid newsletterul?

Wednesday, July 1st, 2009

Mă abonez uşor la un newsletter, în principiu de fiecare când găsesc ceva din care cred îmi voi lua informaţii. Până la urmă, toate ajung în foldere speciale şi rămân necitite. Un “mark all read” mă scapă apoi de orice remuşcare.

De ce nu le citesc?

-  majoritatea sunt făcute pentru a informa, nu pentru a comunica
-  unele sunt zilnice – de aia am reader
-  au titluri îngrozitoare de cancan
-  au greşeli de tehnoredactare
-  sunt scrise de oamenii care habar nu au ce explică
-  arată ca pana dacă nu le dai şi “load images”

don't be sad

Dar parcă nimic nu ma enervează mai mult decât un newsletter de la care încerc să mă dezabonez. Şi încerc … şi el tot vine în inboxul care e jumătate rebel, jumătate ordonat.

Caut să ştiu toate răspunsurile pentru nu vreau ca newsletterele pe care le trimit eu să aibă aceiaşi nefericită soartă.

Uneori exagerez.