Arhiva pentru categoria ‘relaţii publice’

De ce nu îţi deschid newsletterul?

Wednesday, July 1st, 2009

Mă abonez uşor la un newsletter, în principiu de fiecare când găsesc ceva din care cred îmi voi lua informaţii. Până la urmă, toate ajung în foldere speciale şi rămân necitite. Un “mark all read” mă scapă apoi de orice remuşcare.

De ce nu le citesc?

-  majoritatea sunt făcute pentru a informa, nu pentru a comunica
-  unele sunt zilnice – de aia am reader
-  au titluri îngrozitoare de cancan
-  au greşeli de tehnoredactare
-  sunt scrise de oamenii care habar nu au ce explică
-  arată ca pana dacă nu le dai şi “load images”

don't be sad

Dar parcă nimic nu ma enervează mai mult decât un newsletter de la care încerc să mă dezabonez. Şi încerc … şi el tot vine în inboxul care e jumătate rebel, jumătate ordonat.

Caut să ştiu toate răspunsurile pentru nu vreau ca newsletterele pe care le trimit eu să aibă aceiaşi nefericită soartă.

Uneori exagerez.

Ştiu ce vreau să fac când mă fac mare

Thursday, June 18th, 2009

Adaptabilitatea este o competenţă pe care profesioniştii în relaţii publice trebuie să o aibă pentru a putea performa cu adevărat. Sunt puşi în situaţia în care chiar trebuie să inoveze şi să vină cu soluţii reale pentru a-şi păstra clienţii sau pentru ca angajatorul să le vadă relevanţa în companie. În ultimele luni, am asistat la schimbări majore în rândul publicaţiilor gratuite sau ziarelor de seară: multe şi-au închis tirajul (Jurnalul de Est, Fruncea în Timişoara, Vestea în Neamţ), câteva au trecut la prezenţa doar în varianta online (Agenda zilei), foarte multe şi-au micşorat numărul de pagini iar altele au comunicat o reinventare care să se potrivească mai bine crizei. Le e/număr cu dezamăgire.

Claudia Ciuta www.imobiliare.roOdată cu închiderea cotidienelor locale, în care apariţia unui articol sau preluarea unui comunicat de presă era aproape sigură, se aşteaptă dezvoltarea unor soluţii de implementare a strategiilor planificate. Cum aşa? A stat cineva aiurea până acum?

O soluţie la limitarea spaţiului în publicaţiile tradiţionale, este adaptarea la mediul online.  Mărirea numărului de furnizori de internet a avut ca efect creşterea numărului de utilizatori şi, proporţional, de creatori de conţinut în mediul online. Au migrat în mediul virtual ziarele, revistele, televiziunile şi radiourile.

S-a făcut o trecere rapidă de la informare la comunicare. Dacă informarea funcţionează într-un singur sens (emiţător-receptor), comunicarea face emiţătorul şi receptorul să îşi schimbe rolurile, determinând relaţionarea interpersonală.  Puţine sunt ocaziile în care nu poţi să iţi exprimi părerea legată de ceva – fie ca e printr-un formular de feedback  fie orice prin orice alta variantâ dintre multele dezvoltate de oameni care au căşti la urechi şi monitor în faţa ochilor.

Comunicarea de masă s-a dezvolatat în comunicarea interpersonală, mesajele au devenit mai directe, iar majoritatea oamenilor au o atitudine deschisă faţă de informaţia primită din mediul online.  Mi se pare ca  în online, oamenii critică mai puţin; este susţinută inovaţia şi incurajată dezvolatarea de conţinut nou.

- aşa răspund unei întrebări venite de la şeful meu … mai trebuie sa lucrez un pic la discreţie :) -