Groundswell

groundswellCărţile despre reţele sociale mă sperie un pic: în sensul că îmi dau seama că folosirea reţelelor sociale nu e atât de putenică cum ai crede dacă ţi-ai petrece o mare parte din timp pe bloguri care numai despre asta vorbesc.

Cu cât citesc mai multe cărţi, cu atât îmi dau seama că aflu prea puţine lucruri noi. Cărţi cu care mi-am cam pierdut timpul: The New Rules of Marketing&PR şi PR 2.0 New Media, New Tools, New Advices. Problema lor e că spun chestii foarte basic, lucruri pe care mulţi le întelegem din mers. Să urmăresc bloguri bune sau să folosesc tot ce înseamnă “social” în online, m-a ajutat mai mult decât să citesc cărţi din astea. Don’t get me wrong, I like books. Poate că nu le-am găsit eu pe alea bune.

M-a ajutat totuşi o carte pe care am citit-o de curând: Groundswell, winning in a world transformed by social technologies. E scrisă cu mult bun simţ şi m-a determinat să privesc un pic mai de sus (obiectiv) tot fenomenul. În afară de studiile de caz pe care le prezintă, cartea asta mi-a fost folositoare pentru concreteţea cu care sunt explicate “mişcările din ultimii ani”. Digg, Youtube, Amazon, Google, Yahoo!, Dell, Facebook şi multe alte nume mari de care auzim toată ziua dacă avem conexiune la internet sunt puse pe tavă. Plus că îmi place stilul în care e scrisă. :)

Blog aici.

Absolvent Comunicare şi Relaţii Publice

UVT

La secţia de Relaţii Publice de la Universitatea de Vest din Timişoara au intrat acum trei ani, 240 de studenţi. Universitatea Politehnica oferea alte 65 de locuri. În primul an de studiu, cei de la Jurnalism au avut aceleaşi materii ca noi (sau invers). Probabil aşa, li s-a năzărit câtorva ideea că ei vor să fie relationişti. Nu ar trebui să fie bai.

De câteva săptămâni am terminat facultatea, eu şi încă 200 de tineri “wanna be” profesionişti. Anul trecut numărul de absolvenţi a fost dublu pentru că au teminat şi cei care au mers la facultatea asta patru ani şi cei care au intrat în Bologna. Nu vreau să ghicesc câţi au un job în domeniu. Deci am putea să ne considerăm norocoşi, anul acest competiţia trebuie să fie mai mică. :)

Ce facem acum?

1. Ne înscriem la master - variantele nu sunt prea multe, deci e mai uşor să decidem. Sad face.

2. Ne angajăm. Nu aş fi aşa optimistă. Bestjobs propune aici locuri de muncă în relaţii publice,  ejobs aici, iar hipo îţi rupe inimă cu totul.

3. Plecăm din Timişoara. Şi aici variantele sunt mai multe, fie ne întoarcem acasă (pentru cei care au adevărată casă într-un alt oraş decât ăsta), fie urmăm un master în străinatate, fie ne mutăm cu soacra (sad face again).

Mi-a scăpat ceva? Sper … altfel viitorul pare trist. Ăsta e unul dintre lucrurile ălea pe care toţi şe stim, dar nu le credem.

Lucrarea de licenţă

Când am alcătuit-o, mi-am zis că nu contează prea mult. Azi o susţin şi parcă aş fi vrut să lucrez mai mult la ea. Aşa tipic. Uneori exagerez. Când vine vorba de prezentări, timiditatea nu e punctul meu forte :) .
Comunicarea Interactiva Cu Publicurile Organizatiei

Later update:
I was right: m-a ajutat mult susţinerea ei. Love 2 AIESEC pentru toate repetiţiile pe care le-am făcut de-a lungul celor doi ani în care am fost în organizaţie şi a tot trebuit să … buhuhuu…vorbesc. Am luat 10. Carisma asta. Azi văd că exagerez mai mult decât de obicei.

Mulţumesc profesorului meu coordonator. A avut un stil extraodinar de a da feedback, mi-a răspuns mereu la întrebări, m-a făcut să cred că merită efortul şi mi-a sugerat cum să o bibilesc.  După trei ani de facultate, Claudiu Mesaroş rămâne profesorul meu preferat.

De ce nu îţi deschid newsletterul?

Mă abonez uşor la un newsletter, în principiu de fiecare când găsesc ceva din care cred îmi voi lua informaţii. Până la urmă, toate ajung în foldere speciale şi rămân necitite. Un “mark all read” mă scapă apoi de orice remuşcare.

De ce nu le citesc?

-  majoritatea sunt făcute pentru a informa, nu pentru a comunica
-  unele sunt zilnice – de aia am reader
-  au titluri îngrozitoare de cancan
-  au greşeli de tehnoredactare
-  sunt scrise de oamenii care habar nu au ce explică
-  arată ca pana dacă nu le dai şi “load images”

don't be sad

Dar parcă nimic nu ma enervează mai mult decât un newsletter de la care încerc să mă dezabonez. Şi încerc … şi el tot vine în inboxul care e jumătate rebel, jumătate ordonat.

Caut să ştiu toate răspunsurile pentru nu vreau ca newsletterele pe care le trimit eu să aibă aceiaşi nefericită soartă.

Uneori exagerez.

Ştiu ce vreau să fac când mă fac mare

Adaptabilitatea este o competenţă pe care profesioniştii în relaţii publice trebuie să o aibă pentru a putea performa cu adevărat. Sunt puşi în situaţia în care chiar trebuie să inoveze şi să vină cu soluţii reale pentru a-şi păstra clienţii sau pentru ca angajatorul să le vadă relevanţa în companie. În ultimele luni, am asistat la schimbări majore în rândul publicaţiilor gratuite sau ziarelor de seară: multe şi-au închis tirajul (Jurnalul de Est, Fruncea în Timişoara, Vestea în Neamţ), câteva au trecut la prezenţa doar în varianta online (Agenda zilei), foarte multe şi-au micşorat numărul de pagini iar altele au comunicat o reinventare care să se potrivească mai bine crizei. Le e/număr cu dezamăgire.

Claudia Ciuta www.imobiliare.roOdată cu închiderea cotidienelor locale, în care apariţia unui articol sau preluarea unui comunicat de presă era aproape sigură, se aşteaptă dezvoltarea unor soluţii de implementare a strategiilor planificate. Cum aşa? A stat cineva aiurea până acum?

O soluţie la limitarea spaţiului în publicaţiile tradiţionale, este adaptarea la mediul online.  Mărirea numărului de furnizori de internet a avut ca efect creşterea numărului de utilizatori şi, proporţional, de creatori de conţinut în mediul online. Au migrat în mediul virtual ziarele, revistele, televiziunile şi radiourile.

S-a făcut o trecere rapidă de la informare la comunicare. Dacă informarea funcţionează într-un singur sens (emiţător-receptor), comunicarea face emiţătorul şi receptorul să îşi schimbe rolurile, determinând relaţionarea interpersonală.  Puţine sunt ocaziile în care nu poţi să iţi exprimi părerea legată de ceva – fie ca e printr-un formular de feedback  fie orice prin orice alta variantâ dintre multele dezvoltate de oameni care au căşti la urechi şi monitor în faţa ochilor.

Comunicarea de masă s-a dezvolatat în comunicarea interpersonală, mesajele au devenit mai directe, iar majoritatea oamenilor au o atitudine deschisă faţă de informaţia primită din mediul online.  Mi se pare ca  în online, oamenii critică mai puţin; este susţinută inovaţia şi incurajată dezvolatarea de conţinut nou.

- aşa răspund unei întrebări venite de la şeful meu … mai trebuie sa lucrez un pic la discreţie :) -