Abia aştept înflorirea copacilor din Grădina Botanică. Poza e făcută primăvara trecută în Timişoara.
Arhiva pentru categoria ‘Uncategorized’
Doar o zi în care îmi amintesc că primăvara e minunată
Monday, March 1st, 2010Dispecere taxi
Wednesday, January 27th, 2010
Nu ştiu cum se face că în meseria asta sunt numai femei. Poate pentru că barbaţii sunt cumesecade şi nu pot să ţipe isteric cu aşa multă uşurinţă. Sunt nemulţumite, se simt nerespectate, ţipă, pun capăt colaborării cu taximetriştii care vorbesc încet în walkie talkie-ul lor sau îi ameninţă cumplit pe cei care se anunţă în acelaşi timp pentru o comandă. Sunt rele. Şi îmi strică buna dispoziţie cu ţipetele lor.
Poate asta face parte din fişa postului şi nu ştiu eu, poate învaţă de la cele care au mai mulţi ani în branşă.
Cât stres pe săracii taximetrişti să le audă toată ziua şi să depindă de toanele lor.
Merg des cu taxi, bat lejer 50 de drumuri într-o lună şi deja am început să ştiu ce firme să ocolesc.
Aşa mă bucur când vad că taximetristul are staţia dată încet, că îmi vine să îî las bacşis. Dar parcă degeaba e omul drăguţ şi politicos cu tine, când colega lui face spume în direct.
Twilight Saga: New Moon
Sunday, November 22nd, 2009
Uai, câtă invidie! Durează 1 minut să se încarce, dar am văzut aici Twilight Saga: New Moon. La final? I so hate Bella. Romantismul e un pic mai ciudat la mine, dar să ştii că un vârcolac şi un vampir s-ar bate oricând până la moarte pentru iubirea ta…
Filmul ăsta e chiar bun dacă îl iei ca atare: e o lume de lupi şi de oameni care te seacă. Dacă te-ai distrat la Ice Age şi eşti fan Piraţii din Caraibe, atunci Twilight Saga: New Moon poate înlocui prăjitura de duminică.
Nu ştiu câţi băieţi rezistă la filmul ăsta, dar fetelor – cât curaj, câţi muşchi, câtă pasiune şi masculinitate. .. arr!
Vreau iphone
Sunday, October 18th, 2009
Sunt un om gălăgios şi acum ţip că vreau iphone. De obicei, decid să cumpăr ceva în câteva minute. Cel mai mult mi-a lua să mă hotărăsc cu laptopul (peste 40 de minute) şi de când a început să i se bălăngăne ecranul, mă găndesc că trebuia să mă gândesc mai mult. Aşa că de data asta vreau să îmi iau timp.
În fine, am luat o decizie importantă azi: vreau iphone mai ales pentru că în unele zile plouă. Îmi trebuie, nu-mi trebuie, îl vreau. Pentru că e uşor şi cute.
Şi am început să caut: orange.ro şi apple.com. Am două săptămâni pentru a îl găsi şi nu mă prea mulţumesc opţiunile pe care le am. Ce alte surse mai sunt? Preferabil de încredere.
Deci, cum îmi cumpăr unul? De la cine?
Ştii pe cineva care ştie pe cineva? Help me, my virtual friends 
.
Ritualuri
Wednesday, September 30th, 2009
Se schimbă cu timpul şi cu lumea. Dacă până acum un an, primul lucru pe care îl făceam atunci când îmi porneam calculatorul, era să îmi verific mailul, în timp ce messenger-ul, msn-ul, gtalk-ulşi skype-ul porneau automat, acum toate astea au trecut pe locurile 3, 4.
Verific întâi de toate calendarul şi agenda, apoi reţelele sociale (doar twitter şi facebook) ca să îmi încep ziua bine. Urmează blogurile ale cărui admin sunt. Şi apoi: revista presei pentru că putenic este cel informat. Apoi trec la locurile 3, 4: delete, delete, delete, spam, spam, x wants to be your friend, spam din nou samd. Cel mai la îndemână mod de a pierde timpul, crezând că îţi ia puţin. Mi-e şi frică să calculez cât timp pierd verificând mailul toată ziua, citind twitt-uri, facebook updates, urmărind statusuri…
Cu alte cuvinte, aproape că am programat să nu folosesc timpul în cel mai bun mod aproape în fiecare zi. Orice învăţ trebuie să aibă şi dezvăţ, dar parcă ăsta prea se împământeneşte.
Later update:
Radu Palamariu mi-a recomandat cartea The four hours work week. Pagina de about e mai mult decât convingătoare.
“Tim has packed more lives into his 29 years than Steve Jobs has in his 51.” zice Tom Foremski, Journalist şi Publisher la SiliconValleyWatcher.com
Cod de comunicare
Wednesday, September 16th, 2009
Un pic de ordine. Uite cum stă treaba: îţi scriu mail de pe gmail, te rog nu îmi răspunde pe mailul meu de yahoo. Nu mai îl verific de mult. Ah, şi dacă mailul tău tot vine ca răspuns la întrebarea mea: de ce nu îmi dai reply? Aşa ştiu şi eu cum îl caut.
Îţi dau mesaj, te rog nu mă suna înapoi, poate sunt ocupată, de aia nu sun. Recunosc am trimis acelaşi mesaj către trei persoane diferite ca să primesc un răspuns. Vroiam să aflu un simplu număr de telefon. Rezultatul: două persoane mă sună să mi-l dicteze şi una să îmi spună că îl pot găsi pe internet. Damn.
Ah, şi ca să fie totul şi mai complicat: twitter-ul cu twitter-ul şi facebook-ul cu facebook-ul. Se aplică în cazul tuturor instrumentelor de comunicare. Hai să le lăsăm aşa.
Uneori exagerez
Final de Plai
Monday, September 14th, 2009Workshop-urile au fost mult mai bogate, artiştii de pe scena principală mai puţin cunoscuţi, mult mai mulţi participanţi decât în ploiosul an trecut şi mai multe blitzuri. Pe Facebook, Plai are peste 1300 de fani şi o pagină bine updată.
Mă bucur că am rămas cu sentimentul că vreau să mă întorc. Nu pot să cred că am mâncat untură pe pâine … mai exact vreo 3 porţii. Bunică-mea ar fi mândră de mine.
Poate ar fi bine ca anul următor să aibă o agendă mai bogată şi pentru ziua de duminică. Timişoara are nevoie de Plai.
Aşa impact a avut energia pe care mi-a transmis-o Esma Redzepova că am visat-o toată noaptea.
Christoph Pepe Auer Quartet
Dobet Gnahore cred că apare în cele mai multe poze făcute la Plai
Doamna din imagine poate să imite cântecul păsărilor. Impresionează uşor copiii şi adulţii. O cheamă Saiankho Namtchylak şi are 52 de ani. Nu s-a mişcat prea tare pe scenă, însă a dansat apoi pe muzica Reginei Cântecelor Romani – Esma Redzepova.
Articolul ăsta are dublu rol: cel evident şi mă ajută să îmi dau seama cum celălalt articol pe care l-am scris despre Plai are PostRank-ul de 8.7. 9.7.
Tomata a vorbit mai mult despre Plai şi are imagini profi.
Festivalul Plai
Tuesday, September 8th, 2009
Primul meu Plai a fost cel din 2008. Au fost cele mai frumoase zile consecutive din an. Weekendul ăsta merg iar la Plai. Abia aştept să plătesc biletul.
Bucată din jurnalul public pe care îl ţineam anul trecut:
Sambata – sentimetul de implinire si special. La Plai i-am gasit pe PLM si pe Iulia care trageau de corturi, indreptau blani, reparau prize, erau voiosi, plini rasete si joaca. A fost o zi geniala, parca rupta dintr-o alta lume. Locul arata minunat, iar oamenii iti creau o stare de confort, de siguranta, de bine. Impreuna cu Ira, Nico si Liviu ne-am luptat cu vantul si frigul si am decorat dupa gust si inaltime spatiul AIESEC. Am dansat cu reprezentanti ai penitenciarului din Timisoara, am facut yoga, am ascultat muzica, am mancat gulas, ne-am incalzit prin metode clasice… dap am baut ceva tarie. Am zis că am învăţat să fac jonglerii, am realizat cât de importantă e o simplă pungă din pânză sau că am primit o floare pe care am plantat-o? Dar că am câştigat concursul de turtit pet-uri?
Duminica - alumni AIESEC peste tot, in workshopuri, la multe alte standuri, in organizare, in vizita, nostalgici, evaluatori, multi …minunat de multi. Victor si Kreatza au stat mult cu noi, standul si activitatile s-au divesificat. M-am bucurat de film, de muzica extraordinara, de teatru (ce piesa! am stat in ploaie sa o vad), de liniste si relaxare. Am suferit de frig, dar aşa vreau să vină iar Plai-ul.
Anul ăsta vreau să încerc să joc întro piesă de teatru. Ştiti pe cineva care te învaţă să faci asta în cele trei zile de festival?
18 minutes of my Sunday
Friday, August 28th, 2009Science of motivation and overcoming the “Candle Problem”
Cum să dau feedback?
Thursday, July 30th, 2009Ah! E o chestie care mă frământă de vreo câţiva ani (de când m-am mutat în Timişoara). Prin liceu, dacă erai criticat, se mai ascundeau răutăcioşii în spatele “criticii constructive” (de unde ştiu? Eram răutăcioasă ); am ajuns să îmi schimb cercul de oameni care mă înconjoară şi am dat peste Feedback. Unii oameni ştiu cum să îl dea, alţii îl confundă rău de tot cu critica.
Care este rolul feedback-ului? Să îl ajute pe cel care îl primeşte! De aici trebuie să se plece. Cum să zic şi mai ales ce să zic pentru a ajuta pe cineva să devină mai bun în/la ceva. Atât de simplu poate fi rezumat concepul de feedback în mintea mea.
Mi-a cerut feedback sau doar mă bag în seamă? Faptul că îţi spui părerea despre o chestie, nu înseamnă că ai dat feedback, nup…ţi-ai spus părerea şi te-ai băgat în seamă poate aiurea (mai ales dacă nimeni nu ţi-a cerut-o). Feedback-ul nu este un sfat.
Feedback-ul se dă luând în seamă comportamentul unei persoane, nu persoană în sine, deci: Eşti urât, naşpa şi prost! Nu e feedback (ştiu că exagerez un pic), dar e buba, e incompetenţa de a da feedback.
Tot timpul se dă pe orizontală. Sună funny, dar atunci când dai sau primeşti feedback, trebuie să uiţi că omul respectiv îţi e şef, coleg, subaltern sau un om pe care abia l-ai întâlnit. Asta pentru că în orice situaţie feedback-ul trebuie să fie: constructiv, clar, descriptiv, concret, prietenos.
Feedback-ul poate crea o stare de bine şi poate schimba în bine un comportament. Feedback-ul este mereu constructiv. Dacă emoţional, nu poţi să spui ceva constructiv, când ţi se cere feedback, poţi avea curajul să mai aştepţi până eşti pregătit.
Dar mai ales: feedback-ul primit nu trebuie contrazis. Cineva, mi-a zis simplu: Acesta este feedbackul meu, tu îl iei sau nu! Aşa că la feedback se răspunde cu Mulţumesc, dar mai ales cu câteva minute pe care să ţi le iei pentru a refelecta la ceea ce ţi s-a transmis.
Sunt mai multe modalităţi în care se poate da feedback, eu le prezint pe cele care mi-au funcţionat:
Feedback-ul sandwich (deşi unii zic că e învechit). Zici una de bine, zici buba şi închei cu ceva drăguţ despre comportament.
Feedback pozitiv (frate rău cu feedback-ul negativ). Aici lucrurile sunt destul de simple. Lucrurile pozitive pe care i le spui trebuie să fie mai puternice şi mai numeroase decât cele negative. Pe fratele cel rău nu îl mai explic pentru că aş vrea să îl ţin cât mai departe. Minunat a scris aici despre feedback, Andy Szekely.