Postari cu tag-ul ‘AIESEC’

Marketing School 2008

Monday, November 16th, 2009

AIESEC TimisoaraCum aşa? Au scris alţii despre proiectul ăsta şi nu scriu eu? Marketing School 2008 a schimbat traseul carierei mele. Nici nu pot să cred acum că vroiam să fiu funcţionar public, mă săturasem de cochetat cu jurnalismul şi mă hotărâsem să fiu tanti de la ghişeu (o tanti care se poartă frumos cu lumea).

Dar în primul an de facultate am intrat în AIESEC şi norocul meu a fost că am simţit că nu aparţin vreunui proiect început deja de membrii organizaţiei. Aşa că l-am visat pe al meu. L-am visat în inimă de munte şi l-am botezat în apă curată de izvor. Era în vremea în care ştiam ce e ăla research decât la nivel teoretic şi îmi era mult prea lene să îl fac pe bune. Ştiam ce e ăla feedback şi încercam să îl colectez de la toţi oamenii din jurul meu (poţi să îţi dai seama cât de relevant era eşantionul). Dar mai ştiam ceva: avantajul curajului de a aborda persoane cheie atunci când vrei să verifici ceva.

Am fost voluntar în AIESEC Timişoara timp de doi ani şi am ajuns la concluzia că din voluntariat primeşti cel puţin atât cât dai. E cel mai plăcut mod de a investi activ în dezvoltarea ta personală şi profesională.
Timp de un opt luni am coordonat echipa care a organizat proiectul Marketing School 2008. Am fost implicată pe tot parcursul: de la clipa în care a fost stabilit conceptul şi dezvoltată ideea de proiect, până când au trebuit pregătite dosarele de evaluare. În doar câteva luni am învăţat noţiuni de bază legate de crearea unei campanii de promovare, ce înseamnă să primeşti finanţări, am avut experienţa lucrului în echipă, mi-am îmbunătăţit abilităţile de a vorbi în public şi cel mai important e că am înţeles ce responsabilitate aveam ca şi coordonator de proiect.

Habar nu aveam cât de mult seamănă cu proiectul Olimpiadele Comunicării care se făcea în Bucureşti de 8 ani şi am fost un pic dezamăgită să văd că mai e un alt proiect în Bucureşti care exact acelaşi nume. Parcă toată lumea avusese idee asta pe vremea în care eu nu intrasem încă la liceu. Am fost mai mult decât uimită să văd cât de mult seamănă între ele cele trei proiecte şi am ascuns dezamăgirea în faţa echipei mele. Of course, Marketing School din Timişoara avea elemente care îl făceau unic, dar dacă aş fi ştiut de la început cât de mult seamnă cu celălate două proiecte, poate nu aş fi pus aceiaşi pasiune.

Proiectul şi-a atins toate obiectivele: număr de aplicanţi, firme partenere, echipă organizatoare implicată şi fericită, iar mie mi-a schimbat total direcţia profesională. Vezi tu, chiar dacă eram coordonator şi trebuia să fac project management, trebuia să învăţ măcar elemente de bază din marketing, trebuia să înţeleg de ce e nevoie de un PR şi de un copywriter în aceiaşi echipă.

Draga de mine, nu ştiam care sunt aşteptările unei companii şi nici ce e ăla account management (ups Ştefan, am greşit un pic acolo), nu ştiam că participanţii aşteaptă premii şi nici cum se decontează finanţările. Am cunoscut oameni minunaţi printre participanţi şi printre persoanele care reprezentau companiile implicate în proiect. Dar cel mai cry-baby sunt când îmi amintesc de echipa împreună cu care am organizat proiectul ăsta. Au fost multe probleme, dar şi mai multe provocări, am greşit cu multe lucruri, dar culmea e că mi-au rămas doar amintirile frumoase. Am muncit mult, dar am învăţat în opt luni de Marketing School 2008 mai mult decât în toată facultatea. (more…)

Final de Plai

Monday, September 14th, 2009

Workshop-urile au fost mult mai bogate, artiştii de pe scena principală mai puţin cunoscuţi, mult mai mulţi participanţi decât în ploiosul an trecut şi mai multe blitzuri. Pe Facebook, Plai are peste 1300 de fani şi o pagină bine updată.

Mă bucur că am rămas cu sentimentul că vreau să mă întorc.  Nu pot să cred că am mâncat untură pe pâine … mai exact vreo 3 porţii. Bunică-mea ar fi mândră de mine.

Poate ar fi bine ca anul următor să aibă o agendă mai bogată şi pentru ziua de duminică. Timişoara are nevoie de Plai.

Esma Redzepova

Aşa impact a avut energia pe care mi-a transmis-o Esma Redzepova că am visat-o toată noaptea.

Christoph Pepe Auer Quartet

Christoph Pepe Auer Quartet

Dobet Gnahore

Dobet Gnahore cred că apare în cele mai multe poze făcute la Plai

Sainkho Namtchylak

Doamna din imagine poate să imite cântecul păsărilor. Impresionează uşor copiii şi adulţii. O cheamă Saiankho Namtchylak şi are 52 de ani. Nu s-a mişcat prea tare pe scenă, însă a dansat apoi pe muzica Reginei Cântecelor Romani – Esma Redzepova.

Eu si Dani

energie Plai

atelier masti

Alb si Negru Plai

Articolul ăsta are dublu rol: cel evident şi mă ajută să îmi dau seama cum celălalt articol pe care l-am scris despre Plai are PostRank-ul de 8.7. 9.7.

Tomata a vorbit mai mult despre Plai şi are imagini profi.

Cum să dau feedback?

Thursday, July 30th, 2009

Ah! E o chestie care mă frământă de vreo câţiva ani (de când m-am mutat în Timişoara). Prin liceu, dacă erai criticat, se mai ascundeau răutăcioşii în spatele “criticii constructive” (de unde ştiu? Eram răutăcioasă :) ); am ajuns să îmi schimb cercul de oameni care mă înconjoară şi am dat peste Feedback. Unii oameni ştiu cum să îl dea, alţii îl confundă rău de tot cu critica.

Care este rolul feedback-ului? Să îl ajute pe cel care îl primeşte! De aici trebuie să se plece. Cum să zic şi mai ales ce să zic pentru a ajuta pe cineva să devină mai bun în/la ceva. Atât de simplu poate fi rezumat concepul de feedback în mintea mea.

Mi-a cerut feedback sau doar mă bag în seamă? Faptul că îţi spui părerea despre o chestie, nu înseamnă că ai dat feedback, nup…ţi-ai spus părerea şi te-ai băgat în seamă poate aiurea (mai ales dacă nimeni nu ţi-a cerut-o). Feedback-ul nu este un sfat.

positive feedback

Feedback-ul se dă luând în seamă comportamentul unei persoane, nu persoană în sine, deci: Eşti urât, naşpa şi prost! Nu e feedback (ştiu că exagerez un pic), dar e€“ buba, e incompetenţa de a da feedback.
Tot timpul se dă pe orizontală. Sună funny, dar atunci când dai sau primeşti feedback, trebuie să uiţi că omul respectiv îţi e şef, coleg, subaltern sau un om pe care abia l-ai întâlnit. Asta pentru că în orice situaţie feedback-ul trebuie să fie: constructiv, clar, descriptiv, concret, prietenos.

Feedback-ul poate crea o stare de bine şi poate schimba în bine un comportament. Feedback-ul este mereu constructiv. Dacă emoţional, nu poţi să spui ceva constructiv, când ţi se cere feedback, poţi avea curajul să mai aştepţi până eşti pregătit.

Dar mai ales: feedback-ul primit nu trebuie contrazis. Cineva, mi-a zis simplu: Acesta este feedbackul meu, tu îl iei sau nu! :) Aşa că la feedback se răspunde cu Mulţumesc, dar mai ales cu câteva minute pe care să ţi le iei pentru a refelecta la ceea ce ţi s-a transmis.

Sunt mai multe modalităţi în care se poate da feedback, eu le prezint pe cele care mi-au funcţionat:
Feedback-ul sandwich (deşi unii zic că e învechit). Zici una de bine, zici buba şi închei cu ceva drăguţ despre comportament.
Feedback pozitiv (frate rău cu feedback-ul negativ). Aici lucrurile sunt destul de simple. Lucrurile pozitive pe care i le spui trebuie să fie mai puternice şi mai numeroase decât cele negative. Pe fratele cel rău nu îl mai explic pentru că aş vrea să îl ţin cât mai departe. Minunat a scris aici despre feedback, Andy Szekely.