Dar în primul an de facultate am intrat în AIESEC şi norocul meu a fost că am simţit că nu aparţin vreunui proiect început deja de membrii organizaţiei. Aşa că l-am visat pe al meu. L-am visat în inimă de munte şi l-am botezat în apă curată de izvor. Era în vremea în care ştiam ce e ăla research decât la nivel teoretic şi îmi era mult prea lene să îl fac pe bune. Ştiam ce e ăla feedback şi încercam să îl colectez de la toţi oamenii din jurul meu (poţi să îţi dai seama cât de relevant era eşantionul). Dar mai ştiam ceva: avantajul curajului de a aborda persoane cheie atunci când vrei să verifici ceva.

Am fost voluntar în AIESEC Timişoara timp de doi ani şi am ajuns la concluzia că din voluntariat primeşti cel puţin atât cât dai. E cel mai plăcut mod de a investi activ în dezvoltarea ta personală şi profesională.
Timp de un opt luni am coordonat echipa care a organizat proiectul Marketing School 2008. Am fost implicată pe tot parcursul: de la clipa în care a fost stabilit conceptul şi dezvoltată ideea de proiect, până când au trebuit pregătite dosarele de evaluare. În doar câteva luni am învăţat noţiuni de bază legate de crearea unei campanii de promovare, ce înseamnă să primeşti finanţări, am avut experienţa lucrului în echipă, mi-am îmbunătăţit abilităţile de a vorbi în public şi cel mai important e că am înţeles ce responsabilitate aveam ca şi coordonator de proiect.

Habar nu aveam cât de mult seamănă cu proiectul Olimpiadele Comunicării care se făcea în Bucureşti de 8 ani şi am fost un pic dezamăgită să văd că mai e un alt proiect în Bucureşti care exact acelaşi nume. Parcă toată lumea avusese idee asta pe vremea în care eu nu intrasem încă la liceu. Am fost mai mult decât uimită să văd cât de mult seamănă între ele cele trei proiecte şi am ascuns dezamăgirea în faţa echipei mele. Of course, Marketing School din Timişoara avea elemente care îl făceau unic, dar dacă aş fi ştiut de la început cât de mult seamnă cu celălate două proiecte, poate nu aş fi pus aceiaşi pasiune.

Proiectul şi-a atins toate obiectivele: număr de aplicanţi, firme partenere, echipă organizatoare implicată şi fericită, iar mie mi-a schimbat total direcţia profesională. Vezi tu, chiar dacă eram coordonator şi trebuia să fac project management, trebuia să învăţ măcar elemente de bază din marketing, trebuia să înţeleg de ce e nevoie de un PR şi de un copywriter în aceiaşi echipă.

Draga de mine, nu ştiam care sunt aşteptările unei companii şi nici ce e ăla account management (ups Ştefan, am greşit un pic acolo), nu ştiam că participanţii aşteaptă premii şi nici cum se decontează finanţările. Am cunoscut oameni minunaţi printre participanţi şi printre persoanele care reprezentau companiile implicate în proiect. Dar cel mai cry-baby sunt când îmi amintesc de echipa împreună cu care am organizat proiectul ăsta. Au fost multe probleme, dar şi mai multe provocări, am greşit cu multe lucruri, dar culmea e că mi-au rămas doar amintirile frumoase. Am muncit mult, dar am învăţat în opt luni de Marketing School 2008 mai mult decât în toată facultatea.

Nici nu ştiu dacă a ieşit aşa bine ca în amintirile mele, dar azi am văzut un sticker pe stradă, sticker rămas din promovarea proiectului care a avut loc acum un an şi jumătate şi mi-am dat seama cât de minunată a fost perioada aia. Am cunoscut mulţi oameni valoroşi, unii participanţi au devenit prieteni, alţii colegi la job, unii au intrat în AIESEC, alţii devin parteneri ai unor firme pe care le-au cunoscut odată cu proiectul ăsta.

Pentru a concluziona: în voluntariat te poţi bucura de fiecare secundă, visele se transformă în realitate şi unii dintre noi suntem gata să fim proactivi şi să facem lucrurile să funcţioneze. Voluntariatul te plăteşte, depinde în ce vrei să fie plata. Proiectul s-a întâmplat şi anul acesta, dar parcă a fost altfel, s-a dus din magie. Iubesc lunile în care am lucrat la Marketing School 2008 şi mă emoţionez toată când îmi amintesc la ora 3 dimineaţa eram în conferinţă pe mess cu echipa mea pentru că nu mai ştiu ce nu ieşea bine la afişele care promovau proiectul.

Mi-am schimbat calculatorul şi nu mai am nimic din Marketing School. Nici o poză. Nici logo-ul, nici site-ul, dar am atâtea emoţii care au influenţat modul în care reacţionez.

Mă bucur că am rămas cu sentimentul că vreau să mă întorc.  Nu pot să cred că am mâncat untură pe pâine … mai exact vreo 3 porţii. Bunică-mea ar fi mândră de mine.

Poate ar fi bine ca anul următor să aibă o agendă mai bogată şi pentru ziua de duminică. Timişoara are nevoie de Plai.

Aşa impact a avut energia pe care mi-a transmis-o Esma Redzepova că am visat-o toată noaptea.

Christoph Pepe Auer Quartet

Dobet Gnahore cred că apare în cele mai multe poze făcute la Plai

Doamna din imagine poate să imite cântecul păsărilor. Impresionează uşor copiii şi adulţii. O cheamă Saiankho Namtchylak şi are 52 de ani. Nu s-a mişcat prea tare pe scenă, însă a dansat apoi pe muzica Reginei Cântecelor Romani – Esma Redzepova.

Articolul ăsta are dublu rol: cel evident şi mă ajută să îmi dau seama cum celălalt articol pe care l-am scris despre Plai are PostRank-ul de 8.7. 9.7.

Tomata a vorbit mai mult despre Plai şi are imagini profi.

Care este rolul feedback-ului? Să îl ajute pe cel care îl primeşte! De aici trebuie să se plece. Cum să zic şi mai ales ce să zic pentru a ajuta pe cineva să devină mai bun în/la ceva. Atât de simplu poate fi rezumat concepul de feedback în mintea mea.

Mi-a cerut feedback sau doar mă bag în seamă? Faptul că îţi spui părerea despre o chestie, nu înseamnă că ai dat feedback, nup…ţi-ai spus părerea şi te-ai băgat în seamă poate aiurea (mai ales dacă nimeni nu ţi-a cerut-o). Feedback-ul nu este un sfat.

Feedback-ul se dă luând în seamă comportamentul unei persoane, nu persoană în sine, deci: Eşti urât, naşpa şi prost! Nu e feedback (ştiu că exagerez un pic), dar e€“ buba, e incompetenţa de a da feedback.
Tot timpul se dă pe orizontală. Sună funny, dar atunci când dai sau primeşti feedback, trebuie să uiţi că omul respectiv îţi e şef, coleg, subaltern sau un om pe care abia l-ai întâlnit. Asta pentru că în orice situaţie feedback-ul trebuie să fie: constructiv, clar, descriptiv, concret, prietenos.

Feedback-ul poate crea o stare de bine şi poate schimba în bine un comportament. Feedback-ul este mereu constructiv. Dacă emoţional, nu poţi să spui ceva constructiv, când ţi se cere feedback, poţi avea curajul să mai aştepţi până eşti pregătit.

Dar mai ales: feedback-ul primit nu trebuie contrazis. Cineva, mi-a zis simplu: Acesta este feedbackul meu, tu îl iei sau nu! Aşa că la feedback se răspunde cu Mulţumesc, dar mai ales cu câteva minute pe care să ţi le iei pentru a refelecta la ceea ce ţi s-a transmis.

Sunt mai multe modalităţi în care se poate da feedback, eu le prezint pe cele care mi-au funcţionat:
Feedback-ul sandwich (deşi unii zic că e învechit). Zici una de bine, zici buba şi închei cu ceva drăguţ despre comportament.
Feedback pozitiv (frate rău cu feedback-ul negativ). Aici lucrurile sunt destul de simple. Lucrurile pozitive pe care i le spui trebuie să fie mai puternice şi mai numeroase decât cele negative. Pe fratele cel rău nu îl mai explic pentru că aş vrea să îl ţin cât mai departe. Minunat a scris aici despre feedback, Andy Szekely.