Cum aşa? Au scris alţii despre proiectul ăsta şi nu scriu eu? Marketing School 2008 a schimbat traseul carierei mele. Nici nu pot să cred acum că vroiam să fiu funcţionar public, mă săturasem de cochetat cu jurnalismul şi mă hotărâsem să fiu tanti de la ghişeu (o tanti care se poartă frumos cu lumea).
Dar în primul an de facultate am intrat în AIESEC şi norocul meu a fost că am simţit că nu aparţin vreunui proiect început deja de membrii organizaţiei. Aşa că l-am visat pe al meu. L-am visat în inimă de munte şi l-am botezat în apă curată de izvor. Era în vremea în care ştiam ce e ăla research decât la nivel teoretic şi îmi era mult prea lene să îl fac pe bune. Ştiam ce e ăla feedback şi încercam să îl colectez de la toţi oamenii din jurul meu (poţi să îţi dai seama cât de relevant era eşantionul). Dar mai ştiam ceva: avantajul curajului de a aborda persoane cheie atunci când vrei să verifici ceva.
Am fost voluntar în AIESEC Timişoara timp de doi ani şi am ajuns la concluzia că din voluntariat primeşti cel puţin atât cât dai. E cel mai plăcut mod de a investi activ în dezvoltarea ta personală şi profesională.
Timp de un opt luni am coordonat echipa care a organizat proiectul Marketing School 2008. Am fost implicată pe tot parcursul: de la clipa în care a fost stabilit conceptul şi dezvoltată ideea de proiect, până când au trebuit pregătite dosarele de evaluare. În doar câteva luni am învăţat noţiuni de bază legate de crearea unei campanii de promovare, ce înseamnă să primeşti finanţări, am avut experienţa lucrului în echipă, mi-am îmbunătăţit abilităţile de a vorbi în public şi cel mai important e că am înţeles ce responsabilitate aveam ca şi coordonator de proiect.
Habar nu aveam cât de mult seamănă cu proiectul Olimpiadele Comunicării care se făcea în Bucureşti de 8 ani şi am fost un pic dezamăgită să văd că mai e un alt proiect în Bucureşti care exact acelaşi nume. Parcă toată lumea avusese idee asta pe vremea în care eu nu intrasem încă la liceu. Am fost mai mult decât uimită să văd cât de mult seamănă între ele cele trei proiecte şi am ascuns dezamăgirea în faţa echipei mele. Of course, Marketing School din Timişoara avea elemente care îl făceau unic, dar dacă aş fi ştiut de la început cât de mult seamnă cu celălate două proiecte, poate nu aş fi pus aceiaşi pasiune.
Proiectul şi-a atins toate obiectivele: număr de aplicanţi, firme partenere, echipă organizatoare implicată şi fericită, iar mie mi-a schimbat total direcţia profesională. Vezi tu, chiar dacă eram coordonator şi trebuia să fac project management, trebuia să învăţ măcar elemente de bază din marketing, trebuia să înţeleg de ce e nevoie de un PR şi de un copywriter în aceiaşi echipă.
Draga de mine, nu ştiam care sunt aşteptările unei companii şi nici ce e ăla account management (ups Ştefan, am greşit un pic acolo), nu ştiam că participanţii aşteaptă premii şi nici cum se decontează finanţările. Am cunoscut oameni minunaţi printre participanţi şi printre persoanele care reprezentau companiile implicate în proiect. Dar cel mai cry-baby sunt când îmi amintesc de echipa împreună cu care am organizat proiectul ăsta. Au fost multe probleme, dar şi mai multe provocări, am greşit cu multe lucruri, dar culmea e că mi-au rămas doar amintirile frumoase. Am muncit mult, dar am învăţat în opt luni de Marketing School 2008 mai mult decât în toată facultatea. (more…)
