Dar în primul an de facultate am intrat în AIESEC şi norocul meu a fost că am simţit că nu aparţin vreunui proiect început deja de membrii organizaţiei. Aşa că l-am visat pe al meu. L-am visat în inimă de munte şi l-am botezat în apă curată de izvor. Era în vremea în care ştiam ce e ăla research decât la nivel teoretic şi îmi era mult prea lene să îl fac pe bune. Ştiam ce e ăla feedback şi încercam să îl colectez de la toţi oamenii din jurul meu (poţi să îţi dai seama cât de relevant era eşantionul). Dar mai ştiam ceva: avantajul curajului de a aborda persoane cheie atunci când vrei să verifici ceva.

Am fost voluntar în AIESEC Timişoara timp de doi ani şi am ajuns la concluzia că din voluntariat primeşti cel puţin atât cât dai. E cel mai plăcut mod de a investi activ în dezvoltarea ta personală şi profesională.
Timp de un opt luni am coordonat echipa care a organizat proiectul Marketing School 2008. Am fost implicată pe tot parcursul: de la clipa în care a fost stabilit conceptul şi dezvoltată ideea de proiect, până când au trebuit pregătite dosarele de evaluare. În doar câteva luni am învăţat noţiuni de bază legate de crearea unei campanii de promovare, ce înseamnă să primeşti finanţări, am avut experienţa lucrului în echipă, mi-am îmbunătăţit abilităţile de a vorbi în public şi cel mai important e că am înţeles ce responsabilitate aveam ca şi coordonator de proiect.

Habar nu aveam cât de mult seamănă cu proiectul Olimpiadele Comunicării care se făcea în Bucureşti de 8 ani şi am fost un pic dezamăgită să văd că mai e un alt proiect în Bucureşti care exact acelaşi nume. Parcă toată lumea avusese idee asta pe vremea în care eu nu intrasem încă la liceu. Am fost mai mult decât uimită să văd cât de mult seamănă între ele cele trei proiecte şi am ascuns dezamăgirea în faţa echipei mele. Of course, Marketing School din Timişoara avea elemente care îl făceau unic, dar dacă aş fi ştiut de la început cât de mult seamnă cu celălate două proiecte, poate nu aş fi pus aceiaşi pasiune.

Proiectul şi-a atins toate obiectivele: număr de aplicanţi, firme partenere, echipă organizatoare implicată şi fericită, iar mie mi-a schimbat total direcţia profesională. Vezi tu, chiar dacă eram coordonator şi trebuia să fac project management, trebuia să învăţ măcar elemente de bază din marketing, trebuia să înţeleg de ce e nevoie de un PR şi de un copywriter în aceiaşi echipă.

Draga de mine, nu ştiam care sunt aşteptările unei companii şi nici ce e ăla account management (ups Ştefan, am greşit un pic acolo), nu ştiam că participanţii aşteaptă premii şi nici cum se decontează finanţările. Am cunoscut oameni minunaţi printre participanţi şi printre persoanele care reprezentau companiile implicate în proiect. Dar cel mai cry-baby sunt când îmi amintesc de echipa împreună cu care am organizat proiectul ăsta. Au fost multe probleme, dar şi mai multe provocări, am greşit cu multe lucruri, dar culmea e că mi-au rămas doar amintirile frumoase. Am muncit mult, dar am învăţat în opt luni de Marketing School 2008 mai mult decât în toată facultatea.

Nici nu ştiu dacă a ieşit aşa bine ca în amintirile mele, dar azi am văzut un sticker pe stradă, sticker rămas din promovarea proiectului care a avut loc acum un an şi jumătate şi mi-am dat seama cât de minunată a fost perioada aia. Am cunoscut mulţi oameni valoroşi, unii participanţi au devenit prieteni, alţii colegi la job, unii au intrat în AIESEC, alţii devin parteneri ai unor firme pe care le-au cunoscut odată cu proiectul ăsta.

Pentru a concluziona: în voluntariat te poţi bucura de fiecare secundă, visele se transformă în realitate şi unii dintre noi suntem gata să fim proactivi şi să facem lucrurile să funcţioneze. Voluntariatul te plăteşte, depinde în ce vrei să fie plata. Proiectul s-a întâmplat şi anul acesta, dar parcă a fost altfel, s-a dus din magie. Iubesc lunile în care am lucrat la Marketing School 2008 şi mă emoţionez toată când îmi amintesc la ora 3 dimineaţa eram în conferinţă pe mess cu echipa mea pentru că nu mai ştiu ce nu ieşea bine la afişele care promovau proiectul.

Mi-am schimbat calculatorul şi nu mai am nimic din Marketing School. Nici o poză. Nici logo-ul, nici site-ul, dar am atâtea emoţii care au influenţat modul în care reacţionez.

In ultima luna, am petrecut mult timp alaturi de patru oameni pe care am ajuns sa ii indragesc mult. Ce faceam? Ne-am tot gandit la cum ar trebui sa arate campania de advertising pe care trebuia sa o prezentam la Olimpiadele Comunicarii pentru clientul Gillette. Dupa doua saptamani de brainstorming, nopti in care am facut research, dimineti agitate, am ajuns sa conturam campania pe care am prezentat-o in finala. Am fost foarte energici in clipa in care ne-a venit randul si am vrut sa transmitem entuziasmul nostru si publicului prezent in sala.
Am primit multe felicitari, multe incurajari si un feedback ciudat. Din pacate, punctajul obtinut nu ne-a adus un loc pe podium, chiar daca ni l-a adus pe primul de langa.

Poate anul viitor, organizatorii vor gandi mai multe momente in care participantii sa interactioneze intre ei; ar fi inca o modalitate prin care sa ramai cu amintiri frumoase la incheierea competitiei.

Cine a urcat pe podium? Aici, pot fi gasite prezentarile tuturor echipelor.

Comunicare Institutionala

Premiul I – PRChers (Client – ANAT)

Premiul II – Involve (Client – Asociatia Berarii Romaniei)

Premiul III – Hot Spots (Client – Ministerul Administratiei si Internelor)

Relatii Publice

Premiul I – 5O’clock Team (Client – Kaspersky Lab)

Premiul II – Jack (Client – Carpatcement)

Premiul III – The Bowties (Client – RBS Bank Romania)

Comunicare Politica

Premiul I – Bigger Heads (Client – Adriana Saftoiu)

Premiul II – Goebbels (Client – Attila Korodi)

Premiul III – Les Mains Sales (Client – Bogdan Olteanu)

Advertising

Premiul I – Moartea Domnului Radulescu (Client – Jurnalul National )

Premiul II – A crapat piticu’ (Client – InternetCorp, Kudika)

Premiul III – Advice (Client – RBS Bank Romania)

Am zis sa particip. Imi era un pic dor sa lucrez asa, din pasiune, fara stres sau program. Dupa cateva intalniri de echipa, a mai renuntat un membru. Cam pe atunci am inceput si sa vedem cine e project managerul echipei.  Am luat-o de la capat. Iar. Trebuiau alte idei. Participam pe advertising si era un pic ciudat pentru ca in brainstorminguri mintea mea merge numai spre campanii de PR.  

Am vrut sa particip la Olimpiadele Comunicarii pentru experienta lucrului in echipa. Tanjesc dupa un mediu prietenos si oameni care urmaresc un lucru pozitiv si comun de ceva vreme.

Spre deosebire de alte experiente de genul asta, cand aveam destul timp ca sa trecem prin toate fazele sanatoase formarii unei echipe, acum totul a fost pus pe fast-forward.

Forming e etapa in care oamenii ar trebui sa se cunoasca, sa inteleaga ce ii motiveaza, sa inceapa sa se acomodeze unii cu altii. Personal, cred ca nu poti lucra la adevarata capacitate intr-o echipa in care nu respecti si indragesti pe cineva. E etapa in care toata lumea e simpatica, politicoasa, ne iubim si gasim o gramada de calitati in ceilalti.

Storming-ul presupumne ca fiecare membru al echipei sa isi sutina ideea si doreasca sustinerea intregii echipe.  Nu imi dau seama daca in cazul nostru s-a intamplat deja si a fost foarte scurt sau daca urmeaza. Cam aici ne-am dat seama de cum urmeaza sa lucram si cand incetam sa fim productivi (in principiu a corespuns cu momentul in care am incetat sa gandim pozitiv –oboseala asta bat-o norocul). Tot prin etapa asta, aveam zvacniri de cine se impune si cum, ne-am panicat un pic ca nu o sa reusim sa facem totul la timp, ne-am pierdut in delatalii utile si inutile, ne-am mai si intepat un pic. Ia, sa vedem intr-o echipa de 5, cine are cea mai mare contributie? Frumoasa etapa, e intensa si daca stii sa o treci si sa iei ce e bun din ea poti sa transformi colegii de echipa in prieteni.

Mai mult repede, decat usor-usor, am trecut in faza de norming. E un sentimet de liniste sa ai incredere in echipa ta. Stii ca fiecare e responsabil de o anumita parte si iti dispare din paranoia ca cineva nu va fi suficient de bun, implicat, responsabil.  Ce drept, pe noi ne-au ajutat si niste nopti petrecute impreuna ca niste prieteni buni, nopti in care am aberat, am mancat si am stat aiurea. 

Putem sa spunem ca am intrat in performing cand am finalizat campania pentru preselectie, insa sper sa traim cu adevarat aceasta etapa cand lucram pe noul brief pentru ca am trecut de etapa de preselectie. De mourning nici nu vine vorba inca. Mai avem de lucru cel putin 3 saptamani, lucru care ma entuziasmeaza grovaz.