claudiaciuta » relaţii publice

Pieţele se schimbă mai repede decât strategia de marketing

Claudia Ciută — Mon, 23 Nov 2009 08:20:24 +0000

Dacă te mai gândeşti la teoria lui McCarthy, îţi dai seama uşor că “cei patru P” îşi fac cu greu loc în ziua de azi. De cele mai multe ori ai deja Produsul sau serviciul, cu tot cu Preţul stabilit şi tot ce îţi mai rămâne de făcut este să îl promovezi. Super. Până şi Plasamentul a ajuns să fie integrat în promovare (mai ales dacă iei cazul serviciilor). Asa că ce rămâne din marketing? Promovarea… şi spre promovare se îndreaptă eforturile departamentului de marketing. Rămâne să dezvolţi promovarea pe câte nivele eşti capabil şi ajungi să numeşti planul de promovare, plan de marketing.

E decembrie şi ar trebui ca planificările pentru anul următor să fie gata (asta dacă eşti te ţii de cărţile vechi, care până acum şi-au dovedit corectitudinea). Ce faci tu cu planul făcut în noiebrie la vară? Mari şanse să fie total depăşit. Cum să nu îl faci? Cum să îl faci bine dacă nu are constanţă? Ideile splendide au nevoie de timp să fie implementate. Cât să adaptezi pe parcurs şi cât poţi gândi în viitor? Când trăim în nişte pieţe hipercompetitive, mânuţele sus cine e pentru stabilirea planului de promovare, în funcţie de obiectivele SMART stabilite de companie.

Cum să dea rezultate promovarea când are ca unic obiectiv creşterea vânzărilor? Extinzi piaţa? Eşti eficient (lulz)? Ai viziune?

Întrebările nu sunt retorice, chiar nu le ştiu răspunsul. Chiar întreb: ce faci ca să te ţii de piată?

Milestone-urile ar trebui să aibă un rol mai important pentru că ce e valabil azi, riscă să nu mai fie valabil în seara asta.

Marketing-ul trebuie redefinit.

ADvertising şi PR/ Cu şi fără sutien

Claudia Ciută — Wed, 04 Nov 2009 22:16:36 +0000

E o comparaţie care îmi tot vine în minte: ADvertising-ul şi PR-ul sunt ca sânii cu şi fără sutien. Desigur că e plăcut să îi vezi în sutien, şi cu cât mai multe sutiene cu atât mai bine, şi cu cât sunt mai drăguţe, mai colorate, cu atât mai multă dorinţă.

E frumos să îi priveşti, arată ca un cadou, frumos împachetat, gata să fie dăruit. Te fac curios, vrei să vezi ce e acolo, ce gust au, eventual să fii primul din grupul tău de prieteni care încearcă, recomandă.

Uneori exagerez.

Long live PR şi free Boobs.

Dar daca vrei sa îi păstrezi pentru mai mult timp? Dacă urmăreşti o relaţie pe termen lung cu tipa (să o numim “compania”), nu ai vrea să îi vezi mai întâi fără fundiţe, fără elastice care să îi ţină drepţi, atrăgători?

Parcă ai vrea să vezi exact cum sunt, să înţelegi cum au ajuns la forma aia, să vezi dacă ţi se potrivesc pentru viitor. Dacă i-ai vedea şi fără sutien, parcă ai avea mai multă încredere să o abordezi. Sunt mai puţine şanse să găseşti şosete în sutienul ei. De aia în PR, vorbim de încredere, de transparenţă. Sigur că există riscul unor surprize, dar şansele sunt de partea ta. Aşadar, jos sutienele şi scoateţi PR-ul în faţă.

Don’t get me wrong: I also like boobs in bras, dar doar aşa … pentru o aventură

Absolvent Comunicare şi Relaţii Publice

Claudia Ciută — Mon, 20 Jul 2009 18:20:05 +0000

La secţia de Relaţii Publice de la Universitatea de Vest din Timişoara au intrat acum trei ani, 240 de studenţi. Universitatea Politehnica oferea alte 65 de locuri. În primul an de studiu, cei de la Jurnalism au avut aceleaşi materii ca noi (sau invers). Probabil aşa, li s-a năzărit câtorva ideea că ei vor să fie relationişti. Nu ar trebui să fie bai.

De câteva săptămâni am terminat facultatea, eu şi încă 200 de tineri “wanna be” profesionişti. Anul trecut numărul de absolvenţi a fost dublu pentru că au teminat şi cei care au mers la facultatea asta patru ani şi cei care au intrat în Bologna. Nu vreau să ghicesc câţi au un job în domeniu. Deci am putea să ne considerăm norocoşi, anul acest competiţia trebuie să fie mai mică.

Ce facem acum?

1. Ne înscriem la master - variantele nu sunt prea multe, deci e mai uşor să decidem. Sad face.

2. Ne angajăm. Nu aş fi aşa optimistă. Bestjobs propune aici locuri de muncă în relaţii publice, ejobs aici, iar hipo îţi rupe inimă cu totul.

3. Plecăm din Timişoara. Şi aici variantele sunt mai multe, fie ne întoarcem acasă (pentru cei care au adevărată casă într-un alt oraş decât ăsta), fie urmăm un master în străinatate, fie ne mutăm cu soacra (sad face again).

Mi-a scăpat ceva? Sper … altfel viitorul pare trist. Ăsta e unul dintre lucrurile ălea pe care toţi şe stim, dar nu le credem.

Ştiu ce vreau să fac când mă fac mare

Claudia Ciută — Thu, 18 Jun 2009 20:05:22 +0000

Adaptabilitatea este o competenţă pe care profesioniştii în relaţii publice trebuie să o aibă pentru a putea performa cu adevărat. Sunt puşi în situaţia în care chiar trebuie să inoveze şi să vină cu soluţii reale pentru a-şi păstra clienţii sau pentru ca angajatorul să le vadă relevanţa în companie. În ultimele luni, am asistat la schimbări majore în rândul publicaţiilor gratuite sau ziarelor de seară: multe şi-au închis tirajul (Jurnalul de Est, Fruncea în Timişoara, Vestea în Neamţ), câteva au trecut la prezenţa doar în varianta online (Agenda zilei), foarte multe şi-au micşorat numărul de pagini iar altele au comunicat o reinventare care să se potrivească mai bine crizei. Le e/număr cu dezamăgire.

Odată cu închiderea cotidienelor locale, în care apariţia unui articol sau preluarea unui comunicat de presă era aproape sigură, se aşteaptă dezvoltarea unor soluţii de implementare a strategiilor planificate. Cum aşa? A stat cineva aiurea până acum?

O soluţie la limitarea spaţiului în publicaţiile tradiţionale, este adaptarea la mediul online. Mărirea numărului de furnizori de internet a avut ca efect creşterea numărului de utilizatori şi, proporţional, de creatori de conţinut în mediul online. Au migrat în mediul virtual ziarele, revistele, televiziunile şi radiourile.

S-a făcut o trecere rapidă de la informare la comunicare. Dacă informarea funcţionează într-un singur sens (emiţător-receptor), comunicarea face emiţătorul şi receptorul să îşi schimbe rolurile, determinând relaţionarea interpersonală. Puţine sunt ocaziile în care nu poţi să iţi exprimi părerea legată de ceva – fie ca e printr-un formular de feedback fie orice prin orice alta variantâ dintre multele dezvoltate de oameni care au căşti la urechi şi monitor în faţa ochilor.

Comunicarea de masă s-a dezvolatat în comunicarea interpersonală, mesajele au devenit mai directe, iar majoritatea oamenilor au o atitudine deschisă faţă de informaţia primită din mediul online. Mi se pare ca în online, oamenii critică mai puţin; este susţinută inovaţia şi incurajată dezvolatarea de conţinut nou.

- aşa răspund unei întrebări venite de la şeful meu … mai trebuie sa lucrez un pic la discreţie -